Accidentarea lui Andrew Bogut din 2010 nu a schimbat doar direcția echipei Milwaukee Bucks, ci și a NBA-ului în general.
Întoarceți ceasul în 2010, iar Milwaukee Bucks se aflau în mijlocul faimoasei lor curse „Fear the Deer”. Bucks se aflau cu mult peste 0,500 pentru prima dată după mulți ani, datorită duo-ului lor incitant format din debutantul Brandon Jennings și tânărul superstar și fostul ales pe primul loc în clasamentul general, Andrew Bogut.
Jennings a luminat liga cu un baschet incitant de tip „devil-may-care” și, după ce i-a făcut praf pe cei de la Warriors în meciul său de 55 de puncte de la începutul sezonului, fanii salivau după mai mult. Bogut avea cel mai bun sezon statistic al său în NBA, cu o medie de 15,9 puncte și 10,2 recuperări pe meci și a fost votat în echipa a treia All-NBA.
Lucrurile se îndreptau în sus în Milwaukee, iar fanii lui Bucks aveau motive de optimism.
Apoi a venit un moment care, retrospectiv, a provocat valuri nu doar în Milwaukee, ci în întreaga NBA. Pe 3 aprilie 2010, Bucks conduceau cu 44-32, cu aproximativ patru minute înainte de finalul celui de-al doilea sfert al unui meci pe teren propriu împotriva lui Phoenix Suns, când totul s-a schimbat.
Bucks au adunat o recuperare defensivă și au forțat rapid terenul către un Bogut în fugă pentru ceea ce părea a fi un coș ușor. Bogut a urcat pentru dunk, dar a fost forțat să atârne stângaci pentru o clipă în timp ce apărătorul său a trecut pe sub el, înainte de a cădea stângaci pe brațul său drept întins.
Așa cum majoritatea fanilor Bucks își vor aminti, Bogut și-a dislocat cotul în cel mai groaznic mod imaginabil. Cu beneficiul retrospectiv, deși centrul australian a continuat să aibă succes în NBA, este corect să spunem că nu a revenit niciodată la nivelul de elită al jocului său de dinaintea accidentării.
În urma acelui moment, Bucks s-a luptat în timp ce sezonul lor s-a încheiat cu o eliminare în primul tur al playoff-ului. O înfrângere strânsă cu 4-3 în fața lui Hawks i-a lăsat pe fanii lui Bucks cu un gust amar în gură. Sezonul a devenit un caz de ceea ce ar fi putut fi.
Bogut a revenit în sezonul următor, dar nu a reușit să reproducă nivelul său anterior de joc. Bucks a ratat playoff-ul în acel sezon și la jumătatea sezonului următor, Bogut a fost tranzacționat la Golden State Warriors pentru mult defăimatul Monta Ellis.
Chiar dacă Bogut nu a mai avut același impact pe partea ofensivă, el a fost în continuare un apărător de elită al jantei care s-a potrivit perfect sistemului Warriors. În plus, îndepărtarea lui Ellis i-a oferit unui tânăr apărător de tir pe nume Klay Thompson o oportunitate de a străluci, pe care, după cum ne spune istoria, a luat-o cu ambele mâini.
Cu trecerea anilor, Bogut și Thompson au devenit rotițe vitale în mașinăria Golden State, care a devenit ceea ce este acum considerată una dintre cele mai mari echipe din toate timpurile.
Bucks au fost, de asemenea, afectați în mare măsură de acest schimb, deoarece au făcut echipă cu micul backcourt de Ellis și Jennings, care au avut un declanșator rapid. Chiar dacă ambii jucători au avut o medie de peste 17 puncte pe meci în sezonul și jumătate care a urmat, duo-ul nu a reușit niciodată să se potrivească și, ca atare, echipa s-a împotmolit, ratând playoff-ul în 2012 și ajungând pe locul opt în 2013.
Cel acum celebru citat al lui Jennings, „Vom câștiga în șase”, s-a născut din acest experiment, dar, ca să fim sinceri, atât de interesant a fost, Miami i-a măturat cu ușurință pe Bucks în prima rundă.
În următorul intersezon, atât Jennings cât și Ellis au părăsit Bucks, iar aceștia au recrutat un necunoscut din Grecia pe nume Giannis Antetokounmpo și restul este istorie.
Căderea lui Bogut este un moment clar al ușilor glisante și unul care a schimbat imens soarta ambelor echipe. Așa că trebuie să ne întrebăm: dacă Bogut în schimb ar fi urcat pentru un lay-up și nu și-ar fi dislocat cotul, cum ar fi arătat lucrurile astăzi?
Poate că alergarea „Fear the Deer” ar fi fost încă în vigoare! Bogut ar fi putut să rămână în Milwaukee și să devină al doilea cel mai bun centru din toate timpurile al lui Milwaukee. Poate că Brandon Jennings ar fi fost încă un Buck, marcând peste 20 de puncte pe meci și entuziasmându-și fanii cu scorul său dinamic.
Poate că Klay Thompson nu ar fi avut niciodată șansa de a străluci în Golden State și de a deveni starul care a devenit astăzi. Și, cel mai important, poate că Bucks nu l-ar fi recrutat niciodată pe Giannis Antetokounmpo, mulțumindu-se în schimb cu un jucător mai experimentat și mai testat în noaptea de recrutare pentru a ajuta Milwaukee să treacă linia de sosire în lupta lor pentru playoff.
La sfârșitul zilei, aceste întrebări rămân fără răspuns, dar se poate spune că ambele echipe au beneficiat de pe urma acelui moment.
Retrospectiva este 20-20, dar acest moment din istoria lui Bucks a avut un impact de durată asupra întregii NBA.