Se crede adesea că ideea de interconectare a tuturor fenomenelor naturale i-a venit brusc în minte lui Humboldt pe vulcanul Chimborazo, ca un fel de revelație. „În timp ce se afla în acea zi pe Chimborazo, Humboldt a absorbit ceea ce se afla în fața sa, în timp ce mintea sa se întorcea la toate plantele, formațiunile stâncoase și măsurătorile pe care le văzuse și le făcuse pe pantele Alpilor, Pirineilor și în Tenerife. Tot ceea ce observase vreodată s-a așezat la locul lui” (Wulf 2015). Cu toate acestea, jurnalul de călătorie al lui Humboldt (Humboldt 1986) oferă o viziune cu totul contrastantă asupra realității. Experiența sa pe Chimborazo a durat mai puțin de o zi și nu a fost atât de satisfăcătoare precum se credea anterior: „Din păcate, Chimborazo este cel mai sărac în plante dintre toate Nevados-urile pe care le-am vizitat (…). În plus, o vegetație fără vigoare, neadaptată la frumusețea acestui colos”. Din cauza vremii nefavorabile – ninsori abundente în noaptea precedentă și la coborâre – Humboldt nu a putut desfășura toate dispozitivele de măsurare pe care le-a implementat pe alți munți, iar Bonpland nu a putut colecta nicio plantă vasculară la peste 3700 m (Moret et al. 2019). Singurele probleme științifice pe care le discută în jurnalul său, ca rezultat al vizitei sale la Chimborazo, sunt despre vulcanism și măsurători geodezice. De fapt, dacă Humboldt a trăit vreodată vreun moment Eureka despre interconectarea dintre lumea fizică și cea vie, acesta a avut loc pe un alt munte, cu trei luni înainte de ascensiunea sa pe Chimborazo.
Între 14 și 18 martie 1802, Humboldt a petrecut patru zile pe pantele vulcanului Antisana, împreună cu tovarășul său de călătorie Aimé Bonpland, trei tineri aristocrați din Quito și o duzină de portari și servitori. Această expediție a fost la început o încercare grea, la sosirea la o cabană aflată la o altitudine de aproape 4100 m: „Prima noapte pe care am petrecut-o acolo a fost crudă. Am stat aproape 24 de ore fără mâncare, nu am găsit decât cartofi, nu exista nici o lumânare, micile încăperi erau pline de fumul focului de paie cu care ne iluminam. (…) Vântul sufla și urla ca în largul mării.” (Humboldt 1986). Dar Humboldt a fost mai târziu fascinat de peisajul care înconjura cabana: mari câmpii „acoperite cu cel mai frumos gazon de plante alpine, cu flori purpurii și azurii care contrastau frumos cu verdele întunecat al gazonului”, unde trăiau multe căprioare și taurii umblau în voie. Această experiență l-a marcat în așa măsură încât cabana Antisana, despre care credea în mod eronat că este „cel mai înalt loc loc locuit din lume”, apare pe majoritatea reprezentărilor sale despre Anzii tropicali.
Cel mai important, chiar la începutul relatării sale despre Antisana, Humboldt a scris o notă programatică care este fără egal în tot restul jurnalului său (Humboldt 1986). Metodei strict cantitative a predecesorilor săi din Misiunea geodezică franceză, care, scria el, „nu făcea decât măsurători”, îi opune pe a sa: într-un singur cuvânt, „Cauze”, adică o căutare a cauzalității. El a continuat în felul următor: „Mi-am propus, la intrarea în provincia Quito, să vizitez unul după altul marile Nevados, să fac cercetări mineralogice, să culeg plante alpine, să analizez aerul atmosferic la mare înălțime, să observ înclinarea magnetică… Am început cu Antisana. Această expediție a reușit mult mai mult decât am îndrăznit să sper. Am colectat o cantitate imensă de plante pe cât de frumoase, pe atât de noi (…).” În acest text scris imediat după întoarcerea sa de la Antisana, Humboldt a oferit pentru prima dată cheia a ceea ce a fost numit mai târziu „știința humboldtiană” (Nicolson 1987): un proiect holistic, bazat pe date, bazat pe o gamă largă de măsurători și observații de orice fel, menit să evidențieze legăturile cauzale complexe dintre fenomenele biotice și abiotice. Pe Antisana, Humboldt a putut pune în practică acest proiect, datorită unei șederi mai lungi și a unor condiții meteorologice mai bune decât în timpul încercărilor sale pe Puracé, Cotopaxi și Chimborazo.
Pe muntele Antisana au fost colectate cele mai multe dintre plantele alpine raportate în publicațiile lui Humboldt, în special în celebrul său Tableau physique. Acesta este motivul pentru care echipa noastră, formată din botaniști și ecologiști ecuadorieni și francezi, s-a întors la Antisana în 2017 pentru a reanaliza vegetația de pe acest munte și pentru a compara distribuția actuală a plantelor cu observațiile originale ale lui Humboldt (Moret et al. 2019). De la cabana în care Humboldt și însoțitorii săi au îndurat o „noapte crudă”, încă păstrată cu acoperișul său hașurat și pereții de adobe, am urmat traseul lor și am redescoperit peștera de la 4860 m unde s-au oprit pentru a colecta plante. Reexplorarea a arătat că cele mai înalte plante vii se află la altitudini cu 215-266 de metri mai mari decât la începutul anilor 1800, în concordanță cu schimbările de gamă în pantă ascendentă observate în întreaga lume.
Speranța „humboldtiană” de la Antisana nu s-a încheiat odată cu expediția lui Humboldt. Aproape toți oamenii de știință interesați de geologia sau istoria naturală a Anzilor tropicali care au călătorit în Ecuador în secolul al XIX-lea (de exemplu, Boussingault, Hall, Jiménez de la Espada, Reiss, Stübel, Whymper, Meyer) au mers la Antisana. Cel mai remarcabil este faptul că, în 1845, Carlos Aguirre Montúfar, nepotul unuia dintre tovarășii de teren ai lui Humboldt din 1802, a înregistrat temperatura, precipitațiile și presiunea barometrică pentru un an întreg la cabana Antisana (4060 m), acesta fiind primul program de monitorizare a vremii realizat vreodată pe un munte tropical (Farrona et al. 2016).
Astăzi, după o perioadă de uitare în prima parte a secolului XX, Antisana ocupă din nou un loc important pe scena științifică, fiind analizată prin prisma schimbărilor climatice. Într-un adevărat spirit humboldtian, climatologi, glaciologi, hidrologi, botaniști, entomologi și ecologiști au făcut echipă pentru a înființa programe de monitorizare a mediului și de cercetare la Muntele Antisana, pentru a înțelege mai bine dinamica retragerii ghețarilor tropicali și pentru a evalua consecințele acesteia asupra biodiversității și aprovizionării cu apă (Jacobsen et al. 2012, Rabatel et al. 2013, Heredia et al. 2018), precum și pentru a monitoriza impactul schimbărilor climatice asupra plantelor (Cuesta et al. 2017, Sklenář et al. 2016) și a insectelor (Gobbi et al. 2018). Așadar, haideți să dăm credit acolo unde se cuvine și să asociem memoria lui Humboldt la Muntele Antisana. Nu există temeri că „colosul” Chimborazo va fi supărat: își va păstra cea mai mare parte a gloriei sale de cel mai înalt vârf din lume (Rosenberg, 2016)!
Acknowledgements: Olivier Dangles a scris această postare împreună cu mine. Revigorarea botanică a Antisana a fost realizată de Priscilla Muriel și Ricardo Jaramillo. Îi mulțumesc călduros lui Heinz Peter Brogiato pentru că mi-a oferit acces la arhiva Hans Meyer de la Institutul Geografic Leibniz, Leipzig.
Cuesta F., Muriel P., Llambí L.D. et al. (2017) Latitudinal and altitudinal patterns of plant community diversity on mountain summits across the tropical Andes. Ecography 40: 1381-1394.
Farrona A.M.M., Domínguez-Castro F., Gallego M.C., Gallego J.M. (2016) Primele observații meteorologice la un sit tropical de mare altitudine: Antisana, 1846. Journal of Mountain Science 13(6): 1047-1055.
Gobbi M., Barragán A., Brambilla M., Moreno E., Pruna W., Moret P. (2018) Căutarea manuală versus capcana cu capcane: cum se evaluează biodiversitatea gândacilor de sol (Coleoptera: Carabidae) în Anzii ecuatoriali de mare altitudine? Journal of Insect Conservation 22 (3-4): 533-543.
Heredia M.B., Junquas C., Prieur C., Condom T. (2018) New Statistical Methods for Precipitation Bias Correction Applied to WRF Model Simulations in the Antisana Region, Ecuador. Journal of Hydrometeorology 19(12): 2021-2040.
Humboldt A. von (1986) Reise auf dem Río Magdalena, durch die Anden und Mexico. Teil I: Texte. Berlin, Akademie Verlag.
Jacobsen D., Milner A.M., Brown L.E., Dangles O. (2012) Biodiversity under threat in glacier-fed river systems. Nature Climate Change 2(5): 361-364.
Moret P., Muriel P., Jaramillo R., Dangles O. (2019) Tabloul Fizic al lui Humboldt revizuit. Proc Natl Acad Sci USA 116(26):12889-12894. https://www.pnas.org/content/116/26/12889
Nicolson M. (1987) Alexander von Humboldt, Humboldtian Science and the Origin of the Study of Vegetation. History of Science 25: 167-194.
Rabatel A., Francou B., Soruco A. et al. (2013) Current state of glaciers in the tropical Andes: a multi-century perspective on glacier evolution and climate change. The Cryosphere 7:81-102.
Rosenberg E. (2016) The Mountain That Tops Everest (Because the Earth Is Fat), New York Times, 16 mai, https://www.nytimes.com/2016/05/17/world/what-in-the-world/the-mountain-that-tops-everest-because-the-earth-is-fat.html
Sklenář P., Kučerová A., Macková J., Romoleroux K. (2016) Temperature microclimates of plants in a tropical alpine environment: Cât de mult contează forma de creștere? Arctic, Antarctic, and Alpine Research 48(1): 61-78.
Wulf A. (2015) The Invention of Nature: Noua lume a lui Alexander von Humboldt. New York, Alfred Knoopf.
.