Cei mai mulți dintre noi asociază căscatul cu plictiseala sau somnolența, dar noi cercetări sugerează că poate fi bun pentru sănătate – prin răcirea creierului.
Cercetătorii de la Universitatea Princeton au descoperit că un căscat mare poate regla temperatura creierului și poate preveni supraîncălzirea.
În timpul iernii în Tuscon, Arizona, profesorul Andrew Gallup și echipa sa au rugat 80 de pietoni aleatori să se uite la imagini cu oameni care bâiguie și apoi au înregistrat dacă au bâiguit ca răspuns.
Apoi au efectuat același test în timpul verii.
Cercetătorii au descoperit că jumătate dintre participanți au bâiguit iarna, în timp ce doar un sfert au bâiguit vara.
De aici au dedus că lătratul răcește creierul, ceea ce la prima vedere pare contra-intuitiv. Cu siguranță că ai vrea să răcești creierul prin faptul că ai căsca mai mult vara?
Dar, conform teoriei, căscatul răcește creierul printr-un schimb de căldură cu aerul mai rece aspirat în timpul procesului.
Acest sistem, prin urmare, nu ar funcționa într-o zi toridă de vară.
TEORIILE YAWNINGULUI
Yawningul este o acțiune involuntară și adesea contagioasă care nu este încă pe deplin înțeleasă de oamenii de știință.
S-a demonstrat că fetușii bocetează încă de la 11 săptămâni
Se crede în mod obișnuit că atunci când suntem plictisiți sau obosiți, respirația noastră devine superficială. Acest lucru înseamnă că organismul nostru absoarbe mai puțin oxigen și căscatul ne ajută să ne oxigenăm sângele.
Între timp, studii, cum ar fi un raport din 2010 de la Universitatea din Connecticut, au descoperit că copiii autiști și tinerii cu vârsta sub 4 ani nu sunt afectați de căscatul contagios.
Acest lucru sugerează că s-a dezvoltat ca un instrument evolutiv care a ajutat la demonstrarea empatiei în cadrul unui grup social.
Profesorul Gallup a declarat: „Lătratul ar trebui să fie contraproductiv – și, prin urmare, suprimat – la temperaturi ambientale care depășesc temperatura corpului, deoarece inhalarea profundă a aerului nu ar favoriza răcirea.
„Ar trebui să existe o „fereastră termică” sau o gamă relativ îngustă de temperaturi ambientale în care să ne așteptăm la cele mai mari rate de lătrat”.
El a adăugat că rezultatele lor au fost în concordanță cu teoria, chiar și atunci când au luat în calcul umiditatea, timpul petrecut afară și cantitatea de somn de care s-a bucurat în noaptea precedentă.
‘Aproape 40 la sută dintre participanți (atât vara, cât și iarna) au bâiguit în primele cinci minute afară, dar procentul celor care au bâiguit în timpul verii a scăzut rapid la mai puțin de 10 la sută după aceea. Un efect invers a fost observat în timpul iernii’, a declarat profesorul Gallup.
‘Acesta este primul raport care arată că frecvența de bâlbâială variază de la un anotimp la altul.’
Acesta ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care oamenii devin confuzi și dezorientați în condiții de căldură extremă, deoarece creierul are modalități limitate de a se răcori.
Oamenii de știință au declarat că cercetarea se adaugă la cunoștințele noastre fiziologice de bază și oferă o mai bună înțelegere a unor afecțiuni cum ar fi boala neuronilor motori sau epilepsia, în care bâsâitul este o caracteristică comună.
Cercetarea este publicată în revista Frontiers in Evolutionary Neuroscience.