Este totul în familie pentru Chevelle cu frații, Pete și Sam Loeffler și cumnatul lor, Dean Bernardini, care ne-au onorat urechile cu muzică de suflet timp de aproape două decenii.
Bazistul trupei a fost anterior fratele lor, Joe, dar acesta a părăsit formația în 2005. Trupa continuă să meargă din ce în ce mai bine în discografia lor de 8 albume, cu amestecul lor de hard rock, metal și influențe alternative.
În prezent, trupa este formată din Pete Loeffler – chitară, voce, Sam Loeffler – tobe și Dean Bernardini – chitară bas și backing vocals.
Iată melodiile mele favorite Chevelle.
Mențiuni onorabile: ‘Saferwaters’, ‘I Get It’, ‘Emotional Drought’, ‘Wonder What’s Next’, ‘Jars’, ‘The Meddler’, ‘Comfortable Liar’, ‘Forfeit’, ‘Face To The Floor’, ‘Sleep Apnea’.
5. Vitamin R (Leading Us Along)
Discutarea curată a chitarei, urmată de riff-uri distorsionate în palmă și tonul aproape disperat al vocii lui Loeffler, pune în mișcare acest cântec. Piesa explodează în refren atunci când Loeffler amplifică volumul cu o voce de tip grunge și curbe de chitară: „Well if they’re making it, making it. Atunci ei o împing, o împing. Și ne conduc și pe noi. Supărarea tuturor strigătelor se potrivește. Că panica face remușcări.”
Chevelle știe cum să scrie un pod epic și acest cântec nu face excepție, cu Loeffler strigând: „Am devenit iar și iar un sclav”, în mod repetat, cu o pasiune imensă. Unul dintre punctele forte ale trupei este modul în care își livrează versurile, iar acest cântec este unul dintre cele mai bune exemple.
4. Well Enough Alone
‘Well Enough Alone’ de pe cel de-al patrulea album al trupei, Vena Sera începe în forță, Loeffler respirând înainte de a ne lovi timpanele cu un țipăt impresionant de semnătură care durează 9 secunde! Structura muzicală de aici este de neegalat, cu un intro condus de chitară care duce la un vers mai întunecat și melodic, în timp ce Loeffler cântă la microfon: ‘So fed up what’s with the scenes? Observă și pleacă în schimb. Această căruță a milei îmi pătrunde în piele atât de sensibilă, îmi provoacă greață.”
Rorocul primește un alt deget mare cu un pasaj scurt și dulce înainte de a lovi din nou direct în țipătul de deschidere și al doilea refren.
Pontea este de asemenea scrisă fantastic și duce cântecul la un alt nivel cu riff-uri de chitară stop-start și tobe de snare și bas care schimbă ritmul dramatic. Aceasta, apoi, progresează într-o aventură auditivă pe măsură ce armonioasele „woo-oohs” ale lui Loeffler funcționează perfect pentru a aduce cântecul înapoi la cel de-al treilea vers.
Telemele principale ale cântecului se concentrează pe relații, lupte personale și rușine, iar această combinație de conținut liric și instrumentație face din aceasta o piesă remarcabilă.
3. The Clincher
Această piesă încărcată de chitară are, probabil, cele mai bune intro-uri la un cântec Chevelle, cu un țipăt puternic din partea lui Loeffler care semnalează riff-ul principal dur care îl urmează. Această piesă este exemplul perfect al stilului mai moale și mai zgomotos al lui Chevelle, care i-a făcut celebri. Cântecul lui Loeffler este perfect pe această piesă, iar construcția versurilor este supremă înainte de refrenul melodic. Acest cântec este un balans de mecanici muzicale diferite, riff-urile săltând unele peste altele în acest cântec de trei minute. Cea mai bună parte este podul în care Loeffler șoptește „now saturate” înainte de a crește până când aproape că îți explodează difuzoarele cu țipetele sale. Poți simți cu adevărat pasiunea din această piesă.
2. Send The Pain Below
Aceasta este una dintre primele melodii ale lui Chevelle care a atins succesul mainstream, iar versurile sale obsedante și emoționante care se concentrează pe tratarea durerii sunt una dintre cele mai bune părți ale piesei. Încă de la început, îți faci o idee despre temă, iar capacitatea de relaționare este unul dintre punctele sale forte. Refrenul în care Loeffler cântă „I send the pain below, much like suffocating” este pe cât de frumos, pe atât de puternic. Tranziția în podul melodiei este un alt exemplu al capacității trupei de a îmbunătăți un cântec într-o clipită. Fluid, eficient și suficient pentru a vrea să te facă să faci headbang toată ziua.
1. The Red
Pentru mulți fani Chevelle, acest cântec încă rezistă testului timpului cu riff-ul principal palm-muted în refren și mesajul uimitor despre managementul furiei și cum să faci față emoției. Cântecul se concentrează pe teme legate de hărțuire, autodepreciere, anxietate și nevoia de a se elibera de negativitate. Loeffler excelează în refren, cu o voce uimitoare și curată: „They say freak when you’re singled out. Roșul, ei bine, se filtrează.”
Întregul cântec este cel în care își ia cu adevărat avânt, Loeffler simțind furia în timp ce strigă „seeing red again, seeing red again” la maxim.
O adevărată capodoperă a unei piese de la Chevelle și un binemeritat număr unu.