Activitatea cerebrală în timpul unui orgasm feminin a fost descrisă ca fiind secundară unei crize de epilepsie, după ce cercetătorii de la Universitatea Rutgers, New Jersey, SUA, au înregistrat cu ajutorul unui scaner fMRI (imagistică prin rezonanță magnetică funcțională) creșterea bruscă a utilizării oxigenului într-o perioadă de 5 minute de activitate în rețea a creierului.
Cercetătorii și-au prezentat descoperirile în cadrul reuniunii anuale a Societății de Neuroștiințe, 2011, Washington D.C.
Înregistrarea video arată cum se dezvoltă activitatea cerebrală în timpul perioadei de crescendo, a orgasmului propriu-zis și a perioadei de recuperare. Acesta arată cum regiuni ale creierului care nu au legătură între ele prind viață, ajung la un punct culminant de activitate și apoi se liniștesc din nou.
Cercetătorul principal, profesorul Barry Komisaruk, a declarat:
„Ne uităm la secvența de regiuni ale creierului care sunt recrutate la o intensitate din ce în ce mai mare până la orgasm. Este un fenomen comportamental și senzorial atât de convingător, cu atât de multe implicații și atât de puțin înțeles.”
Nan Wise, 54 de ani, terapeut sexual, care este doctorand la Rutgers, a ajuns la orgasm prin autostimulare. Cercetătorii au explicat că fiecare parte a creierului ei a fost activată atunci când a atins orgasmul.
Wise a declarat:
„Când am început facultatea în anii ’80, nu aveam aceste metode. Acum putem studia modul în care creierul recrutează aceste regiuni pentru a crea big bang-ul orgasmului. Secundar unei crize de epilepsie, nu există un eveniment mai mare de interconectare a creierului. Este o oportunitate fantastică de a examina conectivitatea creierului. Teoretic, va fi util să știm cum funcționează lucrurile. Cred că avertismentul este înțelegerea faptului că sexualitatea este foarte complexă.”
Într-un interviu acordat ziarului The Guardian, Marea Britanie, Wise a declarat: „Este teza mea de doctorat. Sunt dedicat acesteia.”
Prof. Komisaruk a declarat că scopul lor este să afle ce nu merge bine la indivizii de ambele sexe care nu reușesc să atingă orgasmul sexual.
Animația filmului – constând dintr-o serie de instantanee realizate la două secunde distanță – arată cum răspund 80 de regiuni diferite ale creierului (40 pe fiecare lateralitate). Aceasta folosește culori pentru a reprezenta nivelurile de utilizare a oxigenului în creier, afișate pe un spectru de la roșu închis, progresând spre portocaliu, galben și, în final, alb (cel mai înalt nivel de activitate). Când se ajunge la orgasm, aproape tot creierul devine un galben/alb luminat.
La începutul filmului, zona genitală a cortexului senzorial devine activă prima – ceea ce cercetătorii spun că este un răspuns la faptul că a fost atins în zona genitală. Apoi intră în acțiune sistemul limbic – această parte a creierului este implicată în memoria pe termen lung și în emoții.
Când orgasmul este pe cale să sosească, cerebelul și cortexul frontal devin mult mai active – Komisaruk spune că acest lucru se datorează tensiunii musculare.
Activitatea atinge un vârf în hipotalamus în timpul orgasmului – se eliberează oxitocină, o substanță chimică care induce plăcerea și care face ca uterul să se contracte. Nucleul accumbens, o regiune a creierului legată de plăcere și recompensă, devine, de asemenea, foarte activ.
După ce orgasmul se potolește, la fel se întâmplă și cu activitatea în toate regiunile cerebrale stimulate.
Komisaruk a dezvoltat o tehnică prin care persoana care este scanată își poate vedea propria activitate cerebrală pe un monitor, oferind neurofeedback. Echipa își propune să îi ajute pe oameni să învețe cum să își modifice activitatea cerebrală și poate, în cele din urmă, să își îmbunătățească simptomele legate de durere, depresie și anxietate.
Komisaruk a declarat:
„Folosim orgasmul ca o modalitate de a produce plăcere. Dacă putem învăța cum să activăm regiunile de plăcere din creier, atunci acest lucru ar putea avea aplicații mai largi.”
Scris de Christian Nordqvist