Afară pe valuri se zvârcolea corabia cea bună
Dar o corabie mică și curajoasă era,
Chiar dacă tunetul răbufnea,
Și torenții se revărsau,
În groapa mării furioase;
Și căpitanul stătea pe puntea măturată de valuri
Și se uita peste spuma clocotitoare,
Murmura „Suntem departe de bara portului
Și departe de luminile de acasă.
Dar, în timp ce privea, a strigat,
„E uscat la tribord,
Nava e la bord!
Nava e la bord!”
(Corul):
Care vechi port în furtună, băieți
Care ar fi acel port,
Și mulțumiri fie aduse Tatălui nostru din Ceruri
Care veghează asupra ta și a mea,
Chiar dacă suntem departe, departe de pământul pe care-l căutăm
Unde inima iubirii adevărate bate caldă;
Pentru că adăpostul de acolo, este un paradis frumos;
Care vechi port în furtună,
Care vechi port în furtună,
Care vechi port în furtună.
Pe lângă vas se legăna barca de salvare
Cu încărcătura sa de suflete înăuntru,
Dar căpitanul stătea
Pe puntea care se scufunda,
„Nu e loc pentru mine: a strigat;
„Nu mă așteptați, băieți!” „Trageți!” a spus el,
Și barca de salvare a pornit pe mare.
El a murmurat încet, „E timpul să plec
Un alt port mă așteaptă.”
Apoi în îmbrățișarea morții,
El a cântat cu respirația lui slăbită,
„Ship ahoy!- Ship ahoy!”
(Corul)