Oncorhynchus apache, (Miller, 1972)
Faceri interesante
Greutatea maximă raportată pentru păstrăvul apaș este de 2,4 kg (5 lbs. 4 oz.)
TARIEREA: Lungimea obișnuită pentru păstrăvul apaș este de 25 cm (9.8 in), lungimea maximă raportată pentru păstrăvul apache fiind de 58 cm (22,8 in).
ARBITARIE: Păstrăvul apache locuiește în cursurile de apă rece de pe terenurile forestiere și din rezervațiile din Munții Albi din Arizona. Aceste specii se găsesc în prezent în sistemele Upper Salt River și Little Colorado River din Arizona.
HABITAT: Păstrăvul apaș locuiește în izvoare și pârâuri de munte limpezi, reci (în general, la peste 2500 de metri altitudine) și în lacuri de munte. Indivizii mai mari trăiesc în bălți. Indivizii mai mici rămân în apropierea acoperirii cursurilor de apă, cum ar fi copacii atârnători sau tufișurile care zac în curgerile sau rigolele pârâurilor.
DIET: Păstrăvul apaș se hrănește cu insecte acvatice și terestre și alte nevertebrate.
Historie naturală
În general, păstrăvul apaș se maturizează până la vârsta de 3 ani. Păstrăvul apaș își depune în mod normal icrele la începutul primăverii. Femelele sapă redds (cuiburi) în pietriș. După fertilizarea de către păstrăvul apache mascul, ouăle sunt acoperite cu pietriș. Incubația ouălor de păstrăv apaș durează între 5 și 6 săptămâni. Tânărul păstrăv apaș iese din ouă în 60 de zile și prezintă o migrație nocturnă în aval. O reducere cu 95% a arealului de răspândire a rezultat în urma hibridizării păstrăvului apaș cu păstrăvul curcubeu, păstrăvul de pârâu și păstrăvul brun.
Conservare
Tribul White Mountain Apache a luat primele măsuri critice pentru conservarea speciei în 1955 prin închiderea pescuitului în apele rezervației care conțineau orice populație de păstrăv apaș nativ rămasă. Păstrăvul apaș a ajuns să fie listat ca fiind pe cale de dispariție în conformitate cu Legea federală de conservare a speciilor pe cale de dispariție din 1966. Păstrăvul apaș a devenit protejat la nivel federal odată cu adoptarea Legii privind speciile pe cale de dispariție din 1973.
Păstrăvul apaș a fost una dintre primele specii care a fost „retrogradată” de pe lista speciilor pe cale de dispariție pe cea a speciilor amenințate, după reevaluarea statutului populației sale. În 2000, Serviciul forestier al SUA, în cooperare cu Departamentul de vânătoare și pescuit din Arizona, a început procesul de aplicare a Legii naționale privind politica de mediu (NEPA) pentru punerea în aplicare a acțiunilor de refacere rămase care ar duce la scoaterea păstrăvului apaș de pe listă.