Dragă redactor,
Referim cazul unui bărbat în vârstă de 63 de ani, cu antecedente de infarct miocardic acut (IAM) și angioplastie cu 10 ani înainte, care era asimptomatic la prezentare. El a declaratcă nu fusese supus unei monitorizări clinice de rutină și, prin urmare, a fost supus unei ecocardiografii pentru evaluare funcțională. Au fost detectate o dilatare moderată și o disfuncție a ventriculului stâng (LV), deși cu o limitare în evaluareaapexului, fără informații privind prezența unui anevrism sau a unui tromb. Angiografia coronariană prin tomografie computerizată (CCTA) a fost efectuată pentru a identifica restenoza in-stent,iar imaginile au evidențiat o subocluzie aparentă distală față de stent în artera anteriordescendentă (figura 1A) și un anevrism mare cu subțiere parietală în segmentele mediale anterioare/anteroseptale, segmentele septal/anteriorapicale și vârful LV. Nu a fost posibilă detectarea unei balonări sistolice semnificative, deoarece exista un tromb mare care căptușea porțiunea intracavitară și care a fost confundat cu grosimea normală a peretelui LV. Trombul avea un aspect organizat, deși fără semne de calcificare, și era puternic hipodens, cu un aspect fix și fără intensificare a contrastului, ceea ce l-a făcut probabil dificil de identificat în evaluarea inițială (ecocardiografică) (figurile 1B și 1C1C1C).
A: CCTA cu o curbă de reconstrucție care arată o probabilă subocluzie în aval de stent (săgeată). B,C: Tomografie computerizată cardiacă a inimii în plan axial longitudinal, în vedere apseudo-două camere, arătând regiunea anevrismului de LV cu o subțiere marcată a peretelui anterior medioapical (2 mm grosime – portocaliu) și grosime normală în segmentul bazal anterior. Observați trombul mare care simulează grosimea normală a peretelui LV (verde).
Anevrismul ventricular este o complicație gravă a infarctului miocardic transmural (care apare în 5-38% din cazuri), fiind cea mai frecventă complicație mecanică, evoluând de obicei spre limitări fizice și având un impact negativ asupra calității vieții(1-4). Este definită ca subțierea și dilatarea peretelui ventricular miocardic, cu margini distincte, ducând la akinezia sau discinezia unuia sau mai multor segmente miocardice în timpul contracției ventriculare(1,2-5). Afectează de obicei regiunea anteroapicală a LV,deoarece alimentarea cu sânge a peretelui anterior este foarte dependentă de artera anteriordescendentă(2,3). Anevrismul ventricular se dezvoltă în decurs de două până la zece ziledupă IMA, devenind evident în primul an după infarct, cu o incidență de 30-35% la pacienții care au suferit un IMA(4-6). Ca o găselniță secundară, trombul intracavitar afectează aproximativ 40-60% dintre pacienți(4) și rezultă din procesul inflamator din regiunea endocardică afectată de IMA, fiind asociat cu hipokinezia și hipercoagulabilitatea existente în infarct, crescând riscul de eveniment atromboembolic după a treia lună la pacienții cu anevrism ventricular. Există o gamă largă de simptome în anevrismele de VS, de la niciunul la dispnee, insuficiență cardiacă sau angină pectorală, precum și manifestări severe, cum ar fi edemul pulmonar acut, tromboembolismul și ruptura ventriculară(5-7). În tratamentul cazurilor severe refractare, sunt indicate proceduri chirurgicale, cum ar fi plicația, excizia/sutura, imbricația și interpoziția de plasturi(8). În cazul prezentat aici, în ciuda zonei extinse de discinezie ventriculară stângă cu formare de anevrism și tromb intracavitar aderent, pacientul a rămas asimptomatic, o prezentare neobișnuită în cazul anevrismelor mari, care a fostdiagnosticată doar prin CCTA, o metodă neinvazivă care nu numai că permite stabilirea diagnosticului, dar oferă și măsurători precise și poate fi utilizată în urmărirea postoperatorie(1,4-6,9-11). Testele de screening de rutină, cum ar fi ecocardiografia, adesea nu reușesc să evalueze apexul LV, chiar și cu o fereastră de acces bună(1,2,7). Pe lângă faptul că a permis stabilirea diagnosticului, constatările CCTAa promovat aderența pacientului la tratament.
.