Colecția Camerei Reprezentanților a SUA Despre acest obiect Congresman cu 11 mandate, William Adamson din Georgia a fost președinte al Comisiei pentru comerț interstatal și extern timp de trei mandate.
La această dată, în timpul celui de-al 64-lea Congres (1915-1917), președintele Woodrow Wilson s-a adresat unei sesiuni comune pentru a discuta despre o criză feroviară națională iminentă. Pentru a încerca să prevină o grevă paralizantă la nivel național a lucrătorilor feroviari sindicali, președintele Wilson a cerut Congresului să adopte o lege în șase puncte care să stabilească ziua de lucru de opt ore ca bază legală pentru munca feroviară, precum și beneficii pentru orele suplimentare. După sesiunea comună, Wilson a discutat situația cu președintele Camerei James Beauchamp (Champ) Clark din Missouri, cu liderul majorității Claude Kitchin din Carolina de Nord, cu liderul minorității James Mann din Illinois și cu președintele Comisiei pentru comerț interstatal și extern, William Adamson din Georgia. Constituția a învestit Congresul cu puterea de a reglementa comerțul interstatal și extern, conferindu-i astfel autoritate asupra industriei feroviare. O versiune modificată a cererii președintelui Wilson a fost introdusă și aprobată de Cameră la 2 septembrie 1916, cu un vot de 239 la 56. Cunoscut sub numele de Legea Adamson, proiectul a trecut de Senat și a fost promulgat în ziua următoare. Legislația a evitat o potențială grevă și a devenit prima lege a muncii care prevedea supravegherea angajărilor neguvernamentale. După adoptarea proiectului de lege, Adamson a recunoscut că legislația era provizorie și că va fi perfecționată după ce va trece criza. El a adăugat: „Acum introducem legea celor opt ore și prevedem menținerea status quo-ului până când o comisie va putea investiga disputa dintre cele două clase de funcționari ai noștri. După aceea vom face o reglementare completă și adecvată, având grijă de interesele ambelor clase de slujbași ai noștri și făcând dreptate poporului.” Având în vedere posibilitatea tot mai mare de intervenție a SUA în Primul Război Mondial, președintele Wilson a proclamat controlul guvernului asupra căilor ferate la sfârșitul anului 1916. Ulterior, Congresul a consolidat această acțiune prin Legea privind controlul căilor ferate din 1918.