Așadar, premiile Annies aveau un nume, două legende care urmau să fie onorate și o sală mare pentru festivități. Tot ce mai lipsea era gazda. June avea idei și în această privință. „L-am sunat pe Grim Natwick. El o crease pe Betty Boop, bineînțeles, și era o persoană destul de importantă în studiourile Max Fleischer, așa că l-am convins să fie MC.”
Aprehensiunile lui June au fost, din fericire, nefondate, iar primele Premii au fost un succes incontestabil. „Am avut dansuri”, își amintește June cu drag, „am avut o orchestră live și toată lumea a fost pur și simplu entuziasmată. A fost ceva ce nu se mai întâmplase niciodată, mai ales aici, în Los Angeles. Poate că la festivalurile de film din Europa au avut astfel de lucruri, dar noi nu am avut niciodată nimic în Los Angeles, și iată-ne aici, centrul animației. Așa că a fost extrem de încurajator. De asemenea, cunoșteam o mulțime de oameni de televiziune și am fost acoperiți de televiziune, ceea ce cred că a fost destul de bine pentru o organizație necunoscută.”
Ar putea fi repetat succesul? „În anul următor am avut un singur nominalizat și acela a fost Walter Lantz. Am avut la fel de mulți oameni acolo. Câștigase în mod constant respectul.”
Trofeul Annie Award, un premiu frumos din alamă în formă de zoetrop, și-a făcut debutul în al doilea an. „Primul (trofeu) pe care l-am avut”, își amintește June, „a fost făcut din lemn și plastic și chiar nu se potrivea cu nimic. Era inferior. Nu avea nicio asociere cu animația, ceea ce zoetropul are, bineînțeles”. Așa că (în anul următor), Tom Woodward a venit cu designul actual.
Noul trofeu, din păcate, nu a avut o premieră fără probleme. „Cred că Walter Lantz l-a scăpat pe al lui”, râde June. „Partea de sus s-a desprins și s-a rupt. Mulți oameni nu au fost conștienți și ar fi trebuit să-i avertizăm că partea rotativă a zoetropului era detașabilă. Așa că au cărat-o de pe scenă și WHAM! Am făcut o mulțime de reparații la ea.”
Recunoaștere pentru maeștri
În anul următor, a existat o nouă adăugire la Annies: Premiul Winsor McCay. June spune că a creat acest premiu „pentru că am simțit că oamenilor care au decedat sau oamenilor care erau foarte bătrâni cu siguranță ar trebui să li se mulțumească pentru contribuția lor față de tinerii din animație. Cu toții am învățat de la maeștrii care ne-au precedat”. Premiul, numit după unul dintre cei mai legendari pionieri ai animației, a fost de atunci un element obișnuit al ceremoniilor.
De-a lungul anilor, premiile Annies au evoluat de la o sursă de inspirație la o tradiție onorată în lumea animației. June Foray a dat viață premiului în 1972 și, cu ajutorul atâtor membri dedicați ai ASIFA-Hollywood, premiile Annies au jucat un rol vital în recunoașterea celor mai mari și mai strălucitoare stele ale animației.
.