Diabetul zaharat se caracterizează prin hiperglicemie, lipidemie și stres oxidativ și predispune persoanele afectate la complicații pe termen lung care afectează ochii, pielea, rinichii, nervii și vasele de sânge. Glicarea crescută a proteinelor și acumularea ulterioară de produși finali de glicare avansată (AGE) tisulară contribuie la patogeneza complicațiilor diabetice. Glicația proteinelor este însoțită de generarea de radicali liberi prin autoxidarea glucozei și a proteinelor glicate și prin interacțiunea AGE cu receptorii lor de la suprafața celulară (denumiți RAGE). Radicalii liberi derivați din glicație pot deteriora proteinele, lipidele și acizii nucleici și pot contribui la stresul oxidativ în diabet. Există un interes pentru compușii cu activitate antiglicație, deoarece aceștia pot oferi un potențial terapeutic în ceea ce privește întârzierea sau prevenirea apariției complicațiilor diabetice. Deși sunt în curs de studiu numeroși compuși diferiți, doar câțiva dintre aceștia au intrat cu succes în studii clinice, dar niciunul nu a fost încă aprobat pentru utilizare clinică. În timp ce căutarea de noi inhibitori sintetici ai glicării continuă, s-a acordat puțină atenție compușilor antiglicație din surse naturale. În ultimele câteva decenii, sistemul tradițional de medicină a devenit un subiect de interes global. Diferite studii au indicat faptul că suplimentarea dietei cu substanțe nutritive combinate antiglicație și antioxidante poate fi o completare sigură și simplă a terapiilor tradiționale care vizează complicațiile diabetice. În această recenzie sunt prezentate date referitoare la patruzeci și două de plante/constituenți studiați pentru activitatea antiglicativă, iar unele plante medicinale utilizate în mod obișnuit care posedă activitate antiglicativă sunt discutate în detaliu, inclusiv ingredientele lor active, mecanismul de acțiune și potențialul terapeutic.