Pregătirea în domeniul psihiatriei comunitare este cerută de toate programele de rezidențiat în psihiatrie pentru adulți. Spre deosebire de alte elemente de bază ale formării, conținutul specific nu este articulat în mod clar, lăsând designul programului și conținutul la latitudinea programelor individuale. În același timp, semnificația „psihiatriei comunitare” este din ce în ce mai mult în ochii privitorului; structurile și sistemele tradiționale au pierdut finanțarea, serviciile sunt mai difuze, iar modelul medical tradițional este din ce în ce mai puțin apreciat. În această rubrică descriem o abordare a formării în psihiatria comunitară care are ca scop pregătirea viitorilor psihiatri pentru provocările clinice și de sistem cu care se vor confrunta fără îndoială și care atinge acest obiectiv prin îngrijirea de către stagiari a unei subpopulații deosebit de vulnerabile – persoanele fără adăpost cu boli mintale severe și persistente. Descriem modul în care acest model îi învață pe rezidenți să gândească simultan atât la nivel individual, cât și la nivel de sistem și le permite să înțeleagă necesitatea critică de a utiliza abordări de tratament netradiționale pentru a oferi îngrijire cuprinzătoare pentru această populație marginalizată. Credem că această paradigmă clinică și de formare poate fi reprodusă și ar putea ghida alte programe de formare a rezidenților în abordarea lor de predare a psihiatriei comunitare.