Abstract
Perspectiva conservatoare are multe variante, dar cea dominantă astăzi este aliată cu capitalismul ca sistem economic care consideră piața liberă ca fiind instituția centrală a societății. Acest lucru este în contrast, de exemplu, cu perspectiva mai veche a conservatorilor culturali, cum ar fi Edmund Burke (Freeman, 1980), care făcea din tradiție și din conservarea valorilor și instituțiilor centrale punctul central al preocupărilor. Milton Friedman (1962/2002) și economiștii conservatori ai „Școlii de la Chicago” au fost văzuți inițial ca o mică bandă de susținători iconoclaști ai unui guvern minim și ai economiei de piață liberă într-o ordine politică/economică mai liberală dominată de economiștii instituționali și de teoriile keynesiene care evidențiau rolul central al statului (Galbraith, 1952; Keynes, 1936). De atunci, perspectiva conservatoare s-a mutat în curentul principal, iar gândirea economiei neoclasice a fundamentat multe inovații politice și a intrat chiar și în raționamentul judiciar și juridic (Posner, 2003). Mai multe idei și ipoteze-cheie stau la baza acestei ideologii neoconservatoare
.