Q+A: Este ADHD supradiagnosticat?

Creat with Canva

De Ellen Braaten, PhD

Publicat în: Școala primară, Preocupări parentale, Tu & Familia ta

Topii: ADHD, probleme de învățare + atenție, Q+A

Sunt adesea întrebată dacă ADHD este „supradiagnosticat”. Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este una dintre cele mai frecvente – și unii ar putea spune că una dintre cele mai dăunătoare – tulburări ale copilăriei. Aproximativ trei până la cinci din fiecare 100 de copii de vârstă școlară îndeplinesc criteriile pentru ADHD. Interesant este faptul că cercetările au arătat că ADHD este atât supra și subdiagnosticat.

Există unii copii care sunt diagnosticați cu ADHD și care nu ar fi trebuit să fie diagnosticați. În aceste cazuri, copiii pot avea de fapt alte tulburări, cum ar fi o tulburare de învățare sau o tulburare emoțională care face ca comportamentele lor să semene cu ADHD, sau pot să nu aibă nicio tulburare, dar să primească oricum eticheta de ADHD.

În același timp, alți copii – în special fetele – cu probleme de atenție tind să fie subdiagnosticați, deoarece provocările lor nu cauzează de obicei dificultăți nimănui în afară de ei înșiși. Samantha, o fată de 14 ani pe care am evaluat-o, a fost un astfel de caz. An după an, profesorii se refereau la ea ca fiind „spațioasă”, „dezorganizată” și „neatentă”, dar nu a fost evaluată pentru ADHD deoarece se credea că aceste comportamente erau sub controlul ei și pentru că nu cauza probleme colegilor de clasă.

Evident, există încă o confuzie – cel puțin în practica clinică – cu privire la diagnosticul de ADHD. O parte din confuzie provine din faptul că ADHD coexistă adesea cu alte tulburări și că există diferite subtipuri de ADHD: Prezentare predominant hiperactivă/impulsivă; Prezentare predominant neatentă; și Prezentare combinată.

Copiii cu ADHD tind să aibă provocări cu o anumită combinație de impulsivitate, hiperactivitate, atenție și distragere a atenției. ADHD este de trei până la șase ori mai frecventă la băieți decât la fete, deși – așa cum s-a menționat mai sus – unii cercetători au indicat că fetele sunt subdiagnosticate deoarece simptomele lor cauzează mai puține probleme pentru ceilalți și, prin urmare, nu sunt referite la fel de frecvent pentru evaluare.

În general, cercetările sugerează că există mulți factori care intervin în problema diagnosticului adecvat, inclusiv sexul copilului și al clinicianului. Este mai probabil ca băieții să primească un diagnostic de ADHD, iar clinicienii de sex masculin sunt mai predispuși să pună un diagnostic. Luate împreună, pentru a evita un diagnostic greșit de ADHD și un tratament prematur, este esențial ca medicii să nu se bazeze doar pe intuiție, ci să respecte cu strictețe criterii de diagnosticare bine definite și stabilite. De asemenea, este important să obțină informații din mai multe surse, inclusiv de la părinți și profesori, și să utilizeze chestionare de diagnosticare și liste de verificare standardizate.

Ellen Braaten, PhD

Ellen Braaten, PhD, este director executiv al Programului de evaluare a învățării și a emoțiilor (LEAP) de la Massachusetts General Hospital (MGH), profesor asociat de psihologie la Harvard Medical School și fost co-director al MGH Clay Cente….

Pentru a citi biografia completă, faceți clic aici.