Debridarea, antibioticele și retenția implantului (DAIR) reprezintă o opțiune chirurgicală în tratamentul infecției articulației protetice (PJI). Se consideră că este cea mai potrivită în tratamentul PJI precoce (≤6 săptămâni postoperator). Majoritatea studiilor de până acum care au raportat DAIR în PJI la nivelul șoldului au avut o putere insuficientă prin raportarea pe cohorte mici (n= <45), sau au raportat pe date de registru cu prejudecăți și limitări asociate. În unitatea noastră, de referință terțiară, de infecții osoase, considerăm că DAIR este o opțiune adecvată în toate cazurile de PJI cu o proteză bine fixată, cu prezentare precoce sau tardivă, în special la pacienții care sunt prea vârstnici sau infirmi pentru a fi supuși unei intervenții chirurgicale majore.
Obiectiv: Să definim rezultatul la 10 ani după DAIR în PJI de șold și să identificăm factorii care îl influențează.
Am analizat retrospectiv toate DAIR efectuate în unitatea noastră între 1997 și 2013 pentru PJI de șold. Au fost incluse doar cazurile infectate confirmate prin criterii histologice și microbiologice. Datele înregistrate au inclus date demografice și istoricul medical al pacientului, tipul de intervenție chirurgicală efectuată (DAIR sau DAIR + schimb de componente modulare), organismul identificat și tipul/durata tratamentului antibiotic. Măsurile de rezultat au inclus complicații, rata mortalității, supraviețuirea implantului și rezultatul funcțional.
121 DAIR au fost identificate cu vârsta medie de 71 de ani (interval: 33-97). 67% au urmat o procedură index de artroplastie de 1°. 53% au inclus schimbul de componente modulare. 60% dintre DAIR-uri au fost pentru PJI cu debut precoce. Stafilococul izolat a fost prezent în 50% din cazuri, iar 25% au avut o infecție polimicrobiană. La urmărire (medie: 7 ani, interval: 0,3 – 18), 83 de pacienți erau în viață; ratele de mortalitate la 5 și 10 ani au fost de 15% și, respectiv, 35%. 45% au avut o complicație (persistența infecției: 27%, luxație: 10%) și 40% au necesitat o intervenție chirurgicală suplimentară. Douăzeci de șolduri au fost revizuite până în prezent (17%). Efectuarea unei DAIR și neschimbarea componentelor modulare a fost asociată cu un risc de aproape 3 ori mai mare (raport de risc: 2,9) de eșec ulterior al implantului (p=0,04). Supraviețuirea implantului la 10 ani a fost de 80% (95%CI: 70 – 90%). Supraviețuirea îmbunătățită a implantului la 10 ani a fost asociată cu DAIR efectuată pentru PJI precoce (85% vs. 68%, p=0,04). Rezultatul funcțional va fi discutat.
DAIR este o opțiune deosebit de valoroasă în tratamentul PJI de șold, în special în perioada postoperatorie precoce. Ori de câte ori este posibil, ar trebui să se procedeze la înlocuirea implanturilor modulare, însă DAIR sunt asociate cu o morbiditate crescută chiar și în PJI precoce. Trebuie identificați factorii care prezic succesul DAIR în PJI târzie.
.