Esotropia parțial acomodativă este un strabism dobândit caracterizat prin hipermetropie ridicată, un raport AC/A normal și o deviație care răspunde doar parțial la corecția cu ochelari. Intervenția chirurgicală se face pentru porțiunea neacomodativă a deviației. Supracorecțiile sunt gestionate prin reducerea puterii hipermetropice a ochelarilor. Acest studiu retrospectiv a fost realizat pentru a determina factorii de risc pentru un rezultat chirurgical slab și pentru a evalua eficacitatea reducerii hipermetropice a ochelarilor în managementul pe termen lung al exotropiei consecutive. Dintre cei 108 pacienți înrolați, 19% au avut o esotropie reziduală, 37% au fost succese chirurgicale, iar 44% au dezvoltat exotropie consecutivă. ET reziduală a fost asociată cu o esotropie refractivă deteriorată, ambliopie moderată până la severă și creșterea hipermetropiei cu vârsta. XT consecutivă a fost asociată cu o disparitate distanță – aproape, eroare de refracție hiperopică scăzută, anisometropie, vedere binoculară slabă și o corecție insuficientă a erorii de refracție hiperopică înainte de operație. Reducerea intenționată a corecției hipermetropice nu a avut succes în managementul pe termen lung al XT consecutive. Cincizeci și opt la sută dintre cei gestionați în acest mod au dezvoltat o deviație orizontală pseudo-disociată. Rata ridicată de exotropie consecutivă în urma unei intervenții chirurgicale standard sugerează că este foarte probabil ca intervenția chirurgicală augmentată pentru esotropia parțial acomodativă să ducă la o supracorecție.