Hipertensiunea arterială este un factor de risc al bolilor cardiovasculare (CV) foarte prevalent în țările dezvoltate. Toate ghidurile de tratament actuale subliniază rolul intervențiilor nonfarmacologice, inclusiv al activității fizice, în tratamentul hipertensiunii arteriale. De la cea mai recentă revizuire a efectelor antrenamentului fizic asupra pacienților cu hipertensiune arterială, au fost publicate 15 studii în literatura engleză. Aceste rezultate continuă să indice faptul că antrenamentul cu exerciții fizice scade tensiunea arterială (TA) la aproximativ 75% dintre persoanele cu hipertensiune arterială, cu reduceri ale TA sistolice și diastolice de aproximativ 11 și, respectiv, 8 mm Hg, în medie. Este posibil ca femeile să reducă mai mult tensiunea arterială cu ajutorul antrenamentului fizic decât bărbații, iar persoanele de vârstă mijlocie cu hipertensiune arterială pot obține beneficii mai mari decât persoanele tinere sau mai în vârstă. Antrenamentul de intensitate mică până la moderată pare să fie la fel de benefic, dacă nu chiar mai benefic, ca și antrenamentul de intensitate mai mare pentru reducerea TA la persoanele cu hipertensiune arterială. Reducerile TA sunt evidente rapid, deși, cel puțin pentru TA sistolică, există o tendință pentru reduceri mai mari cu un antrenament mai prelungit. Cu toate acestea, reducerile susținute ale TA sunt evidente în timpul celor 24 de ore care urmează după o singură sesiune de exerciții fizice la pacienții cu hipertensiune arterială. Pacienții asiatici și din insulele Pacificului cu hipertensiune arterială reduc tensiunea arterială, în special tensiunea sistolică, mai mult și mai consistent decât pacienții caucazieni. Datele minime indică, de asemenea, că pacienții afro-americani reduc tensiunea arterială la antrenamentul fizic. Unele dovezi indică faptul că variațiile genetice comune pot identifica persoanele cu hipertensiune arterială susceptibile de a reduce tensiunea arterială prin exerciții fizice. Pacienții cu hipertensiune arterială îmbunătățesc, de asemenea, profilurile lipoproteino-lipidice plasmatice și îmbunătățesc sensibilitatea la insulină în aceeași măsură ca și indivizii normotensivi cu antrenamentul fizic. Unele dovezi indică, de asemenea, că antrenamentul fizic la pacienții hipertensivi poate duce la regresia hipertrofiei ventriculare stângi patologice. Aceste rezultate continuă să susțină recomandarea conform căreia antrenamentul prin exerciții fizice este o etapă inițială sau adjuvantă importantă, foarte eficientă în tratamentul persoanelor cu creșteri ușoare până la moderate ale TA.