Contribuit de Richard Bouché, D.P.M., fost președinte AAPSM
Ce este sindromul de compartiment cronic?
Definiție: Sindromul de compartiment este o afecțiune clinică în care presiunea crescută în interiorul unui spațiu anatomic închis compromite circulația și funcția țesuturilor din acel spațiu. Această compromitere a circulației poate duce la afectarea temporară sau permanentă a mușchilor și nervilor. Sindromul de compartiment poate fi acut sau cronic.
Sindromul compartimentat acut (ACS) este de obicei cauzat de un traumatism, de exemplu, fractură sau contuzie închisă a piciorului, deși traumatismul poate fi relativ minor. Exercițiul fizic intens poate provoca, de asemenea, un ACS, dar acest lucru ar fi mai puțin frecvent. ACS este o urgență medicală care necesită un diagnostic și un tratament prompt. Măsurarea presiunii absolute și durata simptomelor, combinate cu evaluarea clinică, sunt factori care determină necesitatea fasciotomiei.
Sindromul compartimentat cronic (CCS) este o afecțiune indusă de exerciții fizice caracterizată prin durere recurentă și invaliditate. Simptomele cedează atunci când activitatea incriminată (de obicei alergarea) este oprită, dar revin atunci când activitatea este reluată. CCS poate fi considerat o cauză neobișnuită, deși importantă, a durerilor de picior și/sau de gambă induse de efort.
Istoric:
CCS a piciorului a fost descris pentru prima dată în1956 de către Mavor. Până în 1975 au fost publicate doar nouă rapoarte de caz privind CCS al piciorului. CCS al piciorului a fost descris pentru prima dată în 1991 de Bouché, de atunci fiind raportate doar cinci cazuri în literatura mondială de specialitate. În ultimii ani, CCS a primit o atenție considerabilă din cauza creșterii continue a sporturilor de anduranță, a cercetărilor în curs asupra durerii de picior induse de efort și a procedurilor de testare rafinate.
Etiologie:
Toate teoriile privind cauza CCS propun că o creștere a presiunii tisulare până la un nivel critic duce la o compromitere a perfuziei tisulare. Presiunea tisulară crescută poate rezulta din volumul limitat sau scăzut al compartimentului (fascia strânsă și îngroșată), din conținutul crescut al compartimentului (umflarea și hipertrofia musculară) sau din presiunea aplicată din exterior (bandaje sau mulaje).
Prezentare clinică:
Sunt necesare patru cerințe pentru a pune diagnosticul de CCS: 1) localizare anatomică specifică (unul dintre cele patru compartimente ale gambei sau unul dintre multiplele compartimente ale piciorului), 2) dovezi de presiune tisulară crescută (pacientul va relata o durere severă & de strângere a compartimentului implicat și examenul va evidenția duritatea compartimentului la atingere), 3) circulație compromisă (durere la întinderea pasivă a compartimentului implicat), 4) disfuncție a nervilor și mușchilor din compartimentul afectat (slăbiciune la testarea musculară, amorțeală a nervilor afectați la evaluarea nervilor și anomalie a mersului).
Testări diangostice:
Testarea presiunii intracompartimentale înainte și după efort este considerată standardul de aur pentru confirmarea CCS.
Tratament:
Pacienții care au diagnosticat CCS al piciorului și/sau piciorului pot decide să trăiască cu problema lor sau să opteze pentru un tratament conservator sau chirurgical. A trăi cu problema lor ar însemna să elimine sau să limiteze activitatea incriminată și să se informeze cu privire la CCS și la riscurile implicate, adică șansele crescute de a dezvolta ACS. Tratamentul conservator este limitat pentru cei care doresc să continue exercițiile fizice viguroase, dar opțiunile de tratament pot implica odihnă prelungită, modificarea activităților incriminate, modificarea regimurilor de antrenament și luarea în considerare a masajului profund. Tratamentul chirurgical care implică fasciotomia decompresivă a compartimentului (compartimentelor) implicat(e) este definitiv și curativ în majoritatea cazurilor. Deși tehnicile de fasciotomie variază, scopul lor este de a ameliora durerea și de a crește toleranța la efort.
Rezumat:
CCS este o cauză mai puțin frecventă, deși importantă, a durerii de picior induse de efort. Ea trebuie diferențiată de multe alte cauze comune și mai puțin frecvente de durere de picior asociată cu exercițiul fizic. În cazul în care se suspectează CCS, trebuie luată în considerare testarea presiunii intracompartimentale. Odată stabilit diagnosticul, pot fi luate în considerare opțiuni de tratament, deși fasciotomia chirurgicală este definitivă și curativă pentru acele persoane care doresc să continue exercițiile fizice viguroase.