Recent, sportivii de anduranță au folosit mai multe abordări și modalități noi pentru antrenamentul la altitudine, inclusiv: (i) hipoxie normobarică prin diluția azotului (apartament hipoxic); (ii) oxigen suplimentar; (iii) dispozitive de dormit hipoxic; și (iv) expunere hipoxică intermitentă (IHE). Un apartament hipoxic normobaric simulează un mediu de altitudine echivalent cu aproximativ 2000 până la 3000m (6560 până la 9840ft). Sportivii care folosesc un apartament hipoxic de obicei „trăiesc și dorm la înălțime” în apartamentul hipoxic timp de 8 până la 18 ore pe zi, dar își completează antrenamentul la nivelul mării sau în condiții apropiate de nivelul mării. Mai multe studii sugerează că utilizarea unui apartament hipoxic în acest mod produce modificări benefice ale nivelurilor serice de eritropoietină (EPO), ale numărului de reticulocite și ale masei de globule roșii (RBC), care, la rândul lor, pot duce la îmbunătățirea performanțelor de anduranță la altitudine. Cu toate acestea, alte studii nu au reușit să demonstreze modificări semnificative ale indicilor hematologici ca urmare a utilizării unui apartament hipoxic. Aceste discrepanțe pot fi cauzate de diferențele de metodologie, de stimulul hipoxic la care au fost expuși sportivii și/sau de starea de pregătire a sportivilor. Oxigenul suplimentar este utilizat pentru a simula fie condiții normoxice (nivelul mării), fie condiții hiperoxice în timpul antrenamentelor de mare intensitate la altitudine. Această metodă este o modificare a strategiei „high-low”, deoarece sportivii trăiesc într-un mediu natural de altitudine terestră, dar se antrenează la „nivelul mării” cu ajutorul oxigenului suplimentar. Datele limitate cu privire la eficacitatea antrenamentului hiperoxic sugerează că antrenamentele de intensitate ridicată la altitudine moderată (1860m/6100ft) și performanțele de anduranță la nivelul mării pot fi îmbunătățite atunci când se utilizează antrenamentul cu oxigen suplimentar la altitudine pe o durată de câteva săptămâni. Printre dispozitivele de dormit hipoxice se numără Colorado Altitude Training (CAT) Hatch (cameră hipobară) și Hypoxico Tent System (sistem hipoxic normobaric), ambele concepute pentru a permite sportivilor să doarmă la înălțime și să se antreneze la joasă altitudine. Aceste dispozitive simulează altitudini de până la aproximativ 4575 m/15006 ft și, respectiv, 4270 m/14005 ft. În prezent, nu a fost publicat niciun studiu privind eficacitatea acestor dispozitive asupra producției de RBC, a absorbției maxime de oxigen și/sau a performanței la sportivii de elită. IHE se bazează pe ipoteza că expunerile scurte la hipoxie (1,5 până la 2,0 ore) sunt suficiente pentru a stimula eliberarea de EPO și, în cele din urmă, pentru a determina o creștere a concentrației de hematii. Sportivii folosesc de obicei IHE în repaus sau împreună cu o sesiune de antrenament. Datele privind efectul IHE asupra indicilor hematologici și a performanțelor atletice sunt minime și neconcludente.