Flaker G, Lopes RD, Hylek E, et al; ARISTOTLE Committees and Investigators.
J Am Coll Cardiol. 2014 Oct 14;64(15):1541-50. doi: 10.1016/j.jacc.2014.07.967
Context
Amiodarona este un medicament antiaritmic eficient pentru prevenirea fibrilației atriale (FA), recomandat pentru pacienții cu episoade frecvente, simptomatice de FA . Amiodarona interferează cu metabolismul warfarinei prin intermediul căilor CYP 2C9 și face mai dificilă menținerea valorilor INR de 2 până la 3 . Acest lucru limitează utilizarea amiodaronei la pacienții cu FA care primesc warfarină pentru a preveni accidentul vascular cerebral.
Amiodarona poate provoca, de asemenea, efecte secundare noncardiovasculare, inclusiv, ocazional, toxicitate pulmonară care poate pune în pericol viața . Amiodarona a fost, în plus, asociată cu un risc crescut de cancer și cu un exces de decese non-CV .
Acest studiu a evaluat efectele amiodaronei asupra rezultatelor în cadrul studiului ARISTOTLE. Au fost comparate efectele tratamentului cu apixaban sau warfarină asupra rezultatelor CV (accident vascular cerebral și embolie sistemică (SE), deces și sângerare) în raport cu utilizarea amiodaronei la momentul randomizării. 2051 de pacienți înrolați în ARISTOTLE au primit amiodaronă și 15856 de pacienți nu au primit amiodaronă. Timpul mediu de urmărire a fost de 21,7 luni pentru grupul cu amiodaronă și de 21,8 luni pentru pacienții care nu au luat amiodaronă.
Rezultate principale
- Pacienții cărora li s-a administrat warfarină au prezentat un TTR mediu de 56,5% atunci când au primit și amiodaronă și de 63,0% dacă nu au primit amiodaronă (P<0,0001). Timpul mediu sub interval (INR<2) a fost de 28,5% pentru cei care au primit amiodaronă și de 24,2% pentru cei care nu au primit amiodaronă (P<0,0001). 15% și 12,8% din timp a fost petrecut deasupra intervalului (INR>3) la cei cu sau fără amiodaronă, respectiv.
- Pentru pacienții cărora li s-a administrat amiodaronă, rata de AVC/SE a fost de 1,24%/an pentru cei care au primit apixaban și de 1,85%/an pentru cei cărora li s-a administrat warfarină (HR: 0,68, 95%CI: 0,40-1,145). La pacienții care nu au fost repartizați la amiodaronă, ratele respective de AVC/SE au fost de 1,29% și 1,57%/an (HR: 0,82, 95%CI: 0,68-1,00).
- La pacienții care au primit amiodaronă, rata de deces din toate cauzele a fost de 4,15%/an când au fost repartizați la apixaban și de 5,65%/an când au primit warfarină (HR: 0,74, 95%CI: 0,55-0,98). La pacienții cărora nu li s-a administrat amiodaronă, ratele au fost de 3,43%/an la apixaban și de 3,68%/an la warfarină (HR: 0,93, 0,83-1,05).
- Rata de sângerare majoră la pacienții cărora li s-a administrat amiodaronă a fost de 1,86%/an la apixaban și de 3,06%/an la warfarină (HR: 0,61, 95%CI: 0,39-0,96). La pacienții care nu primeau amiodaronă la momentul inițial, rata a fost de 2,18%/an la apixaban sau de 3,03%/an la warfarină (HR: 0,72, 95%CI: 0,62-0,84).
- O analiză ajustată în funcție de scorul de propensiune a arătat că pacienții pe amiodaronă (1,58%/an) au avut o rată mai mare de accident vascular cerebral/SE decât cei care nu luau amiodaronă (1,19%/an, HR ajustat: 1,47, 95%CI: 1,03-2,10, P=0,0322). Pacienții tratați cu amiodaronă au prezentat rate numeric, dar nu semnificativ din punct de vedere statistic, mai mari de deces din toate cauzele, deces C și deces non-CV.
Download Flaker JACC 2014 PACE.pptx
Concluzie
Această analiză a studiului ARISTOTLE arată că utilizarea amiodaronei la pacienții cu FA a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de AVC și SE și cu o TTR mai mică atunci când a fost utilizată simultan cu warfarină. Apixaban a redus în mod constant și similar rata de AVC și SE, decesul și hemoragia majoră în comparație cu warfarina, indiferent dacă pacienții au primit sau nu amiodaronă.
Consultați acest articol pe Pubmed
1. Camm AJ, Lip GY, De Caterina R, et al. Comitetul ESC pentru ghiduri de practică. Actualizare focalizată 2012 a ghidurilor ESC pentru managementul fibrilației atriale. Elaborat cu contribuția specială a Asociației Europene de Ritm cardiac. Grupul operativ pentru managementul fibrilației atriale al Societății Europene de Cardiologie (ESC). Europace 2012;14:1385-413.
2. Flaker GC, Pogue J, Yusuf S, et al., pentru Atrial Fibrillation Clopidogrel Clopidogrel Trial With Irbesartan for Prevention of Vascular Events (ACTIVE) Investigators. Funcția cognitivă și controlul anticoagulării la pacienții cu fibrilație atrială. Circ Cardiovasc Qual Outcomes 2010;3:277-83.
3. Kerin NZ, Blevins RD, Goldman L, et al. The incidence, magnitude, and time course of the amiodarone-warfarin interaction. Arch Intern Med 1988;148:1779-81.
4. Sanoski CA, Bauman JL. Observații clinice cu interacțiunea amiodaronei/warfarină: relații de dozare cu terapia pe termen lung. Chest 2002; 121:19-23.
5. Wallentin L, Yusuf S, Yusuf S, Ezekowitz M, et al. pentru cercetătorii RE-LY. Eficacitatea și siguranța dabigatranului în comparație cu warfarina la diferite niveluri de control al raportului normalizat internațional pentru prevenirea accidentului vascular cerebral în fibrilația atrială: o analiză a studiului RE-LY. Lancet 2010;376:975-83.
6. Greenspon AJ, Kidwell GA, Hurley W, et al. Sindromul de detresă respiratorie postoperatorie la adulți legat de amiodarone. Circulation 1991;84:407-15.
7. Sobol SM, Rakita L. Pneumonită și fibroză pulmonară asociate cu tratamentul cu amiodaronă: o posibilă complicație a unui nou medicament antiaritmic. Circulation 1982;65:819-24.
8. Piccini JP, Berger JS, O’Connor CM. Amiodarona pentru prevenirea morții cardiace subite: o meta-analiză a studiilor controlate randomizate. Eur Heart J 2009;30:1245-53.
9. Su VY, Hu YW, Chou KT, et al. Amiodarona și riscul de cancer: un studiu național bazat pe populație. Cancer 2013;119:1699–705.
10. Steinberg J, Sadaniantz A, Kron J, et al. Analiza mortalității specifice cauzelor în cadrul studiului Atrial Fibrillation Follow-Up Investigation of Rhythm Management (AFFIRM). Circulation 2004; 109:1973-80.
11. Saksena S, Slee A, Waldo AL, et al. Rezultatele cardiovasculare în studiul AFFIRM (Atrial Fibrillation Follow-Up Investigation of Rhythm Management): An assessment of individual antiarrhythmic drug therapies compared with rate control with propensity score-matched analyses. J Am Coll Cardiol 2011;58:1975-85.
.