L-asparaginaza este o hidrolază care catalizează conversia L-asparaginei – un aminoacid endogen necesar pentru funcționarea unor celule neoplazice, cum ar fi limfoblastele. În majoritatea celulelor umane, deficitul de L-asparagină poate fi compensat prin calea de sinteză alternativă prin care L-asparagina este produsă din acid aspartic și glutamină de către asparagină sintetază. Epuizarea L-asparaginei din plasmă de către L-asparaginază are ca rezultat inhibarea sintezei ARN și ADN cu apoptoza ulterioară a celulelor blastice. Datorită mecanismului unic de acțiune anticancerigenă, L-asparaginaza a fost introdusă în chimioterapia cu mai multe medicamente la copiii și adulții cu leucemie acută limfoblastică, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea semnificativă a rezultatelor terapiei și la obținerea unei remisiuni complete la aproximativ 90% dintre pacienți. În pofida eficacității sale terapeutice ridicate, L-asparaginaza poate crește riscul de tromboză. Inhibarea sintezei proteice determină majoritatea complicațiilor observate în timpul tratamentului cu o formă nativă și pegilată de L-asparaginază, inclusiv afectarea funcțiilor ficatului, rinichilor sau a sistemului nervos central. Evenimentele trombotice apar ca urmare a inhibării sintezei proteinelor anticoagulante (în principal a antitrombinei). Coagulopatia a fost observată la 1,1-4% dintre pacienții tratați cu L-asparaginază pegilată și la 2,1-15% dintre cei cărora li s-a administrat forma sa nativă. În această lucrare au fost discutate abordările pentru optimizarea terapiei cu L-asparaginază.