Întinzându-se de-a lungul Asiei de Sud și Sud-Est și cuprinzând lanțuri muntoase din Afganistan, Bangladesh, Bhutan, China, India, Myanmar, Nepal și Pakistan, regiunea himalayană Hindu Kush este cunoscută sub numele de „Al treilea pol” datorită maselor sale uriașe de gheață și zăpadă. Numai în Himalaya Hindu Kush izvorăsc zece sisteme hidrografice importante, iar în aval 1,4 miliarde de oameni – o cincime din populația lumii – depind de bunurile și serviciile ecosistemice vitale ale lanțului muntos, inclusiv apă, hrană și energie.
Schimbările climatice prezintă riscuri semnificative pentru oamenii din Hindu Kush Himalaya, unde la altitudini mari s-a înregistrat o încălzire serioasă, care în unele zone este de trei până la cinci ori mai mare decât media globală. În general, zăpada și ghețarii se topesc și s-a înregistrat o creștere a numărului de evenimente extreme, cum ar fi inundațiile și secetele, care, la rândul lor, agravează sărăcia și insecuritatea alimentară. Centrul internațional pentru dezvoltarea integrată a zonelor montane (ICIMOD) este un centru regional interguvernamental de învățare și de schimb de cunoștințe care deservește cele opt țări membre regionale din regiunea Hindu Kush Himalaya – Afganistan, Bangladesh, Bhutan, China, India, Myanmar, Nepal și Pakistan – și are sediul la Kathmandu, Nepal
Munții Asiei Centrale se întind pe teritoriul Kazahstanului, al Republicii Kârgâzstan, al Republicii Tadjikistan, al Turkmenistanului și al Republicii Uzbekistan, unde majoritatea comunităților montane trăiesc din cultivarea cerealelor și legumelor, din colectarea produselor forestiere și din pășunatul animalelor pe o gamă largă de pășuni. Aproape 90 la sută din populația Asiei Centrale se bazează pe apa care cade în munți. Cu toate acestea, încălzirea globală topește ghețarii montani și afectează rezervele de zăpadă. Tensiunile dintre țările de la munte și cele de la câmpie se concentrează adesea pe problemele legate de accesibilitatea energiei și utilizarea apei.
Munții din alte părți ale Asiei de Sud-Est și ale Pacificului sunt deosebit de bogați în biodiversitate, dar sunt adesea încorporați în politicile și programele naționale pentru păduri și alte resurse naturale. Ca urmare, populațiile montane indigene din regiune, care au abilități dovedite în timp în conservarea ecosistemelor montane tropicale, au rămas în cea mai mare parte marginalizate și excluse din procesele de dezvoltare, primind beneficii limitate de pe urma pădurilor, apei și resurselor minerale pe care le dețin munții.
.