Biserica Creștină Metodistă Episcopală, cunoscută sub numele de Biserica CME, a fost organizată la 16 decembrie 1870 în Jackson, Tennessee, de către 41 de foști membri sclavi ai Bisericii Metodiste Episcopale de Sud. Compusă în principal din afro-americani, Biserica CME este o ramură a metodismului wesleyan fondată și organizată de John Wesley în Anglia în 1844 și înființată în America sub numele de Biserica Metodistă Episcopală în 1784. Ca atare, este o biserică a lui Isus Hristos care aderă la principiile de bază ale metodismului istoric, primind în comuniunea sa pe oricine și pe toți cei care doresc să „fugă de mânia care va veni și să fie mântuiți de păcatele lor”. Ea susține că Isus Hristos este Fiul întrupat al lui Dumnezeu, a cărui viață, învățături, moarte sacrificială pe cruce și glorioasă înviere din morți a împăcat omenirea cu Dumnezeu, a învins păcatul și a biruit moartea, procurând astfel mântuirea veșnică tuturor celor care cred. Biserica CME crede că Duhul Sfânt este prezența continuă a lui Dumnezeu în lume, care dă Bisericii puterea de a propovădui Evanghelia lui Isus Hristos și de a-și îndeplini misiunea de a salva și de a sluji întreaga omenire. Fundamentală pentru credința Bisericii CME este convingerea că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu care conține toate lucrurile necesare pentru mântuirea omului. În prezent, biserica raportează aproximativ 800.000 de membri comunicanți în Statele Unite continentale și în 14 țări africane, inclusiv Nigeria, Ghana, Liberia și R. D. Congo.
Biserica CME a luat ființă în perioada tumultoasă de după războiul civil și în chinurile Reconstrucției. Începând cu 1619, sclavia nativilor africani, capturați în patria lor și transportați în America în condiții îngrozitoare, cunoscute sub numele de Pasajul Mijlociu, a devenit parte integrantă a modului de viață american. Până în secolul al XIX-lea, sclavia mobiliară, în special pe plantațiile de bumbac, trestie de zahăr și tutun din sud, a devenit „Instituția particulară”. Cu toate acestea, în ciuda principiilor și preceptelor lui Iisus Hristos, bisericile creștine din Sud nu numai că aprobau și susțineau sclavia, dar chiar o acceptau în sânul lor. Cea mai importantă dintre ele a fost Biserica Episcopală Metodistă din Sud, care în 1844 s-a separat de Biserica Metodistă din cauza problemei sclaviei. Când a început Războiul Civil, în 1860, aceasta avea mai mulți membri înrobiți decât orice altă confesiune religioasă. La sfârșitul războiului, în mijlocul devastării acestuia, aproape 100.000 de membri au rămas în Biserica M. E. din Sud. Dintre acești membri, în 1866, Conferința Generală a acestei biserici a întrebat: „Ce se va face pentru a promova interesele religioase ale membrilor noștri de culoare?”
Răspunsul s-a bazat pe dorințele și cererile exprimate de acești membri „de culoare”. De exemplu, Isaac Lane din Tennessee, și mai târziu fondator al Colegiului Lane, a spus: „Imediat am făcut cunoscut faptul că preferăm o organizație separată a noastră… înființată după propriile noastre idei și noțiuni”. Lucius Holsey din Georgia, care mai târziu a fondat Paine College, a scris: „După emancipare, a fost inaugurată imediat o mișcare pentru a le oferi negrilor o organizație separată și independentă.” Conștient de aceste dorințe, James E. Evans, președintele comitetului care a analizat problema, a declarat: „Conferința generală a crezut că oamenii de culoare, acum că sunt liberi, vor dori o organizație bisericească separată pentru ei înșiși.” În consecință, Conferința Generală i-a autorizat pe episcopii bisericii să își organizeze membrii „de culoare” în propria lor „jurisdicție ecleziastică separată”. Între 1866 și 1870, episcopii au pus în aplicare dictatul Conferinței Generale. În mai 1870, ei au raportat că au fost luate toate măsurile necesare și legale pentru a organiza o biserică separată în iarna următoare. Așa se face că acei 41 de foști sclavi adunați în Jackson în 1870 au fost aleși în mod corespunzător și autorizați în mod corespunzător să organizeze propria lor „Biserică Metodistă Episcopală de Culoare” separată și independentă (schimbată în „Metodistă Creștină” în 1954) ei i-au ales pe William Henry Miles și Richard H. Vanderhorst, primii episcopi.
Biserica CME este organizată în unsprezece Districte Episcopale, nouă în Statele Unite continentale și două pe continentul african. Fiecare district episcopal este format din Regiuni geografice prezidate de un episcop ales de Conferința generală. Mai multe departamente conjuncturale, aflate sub autoritatea unui secretar general, duc la îndeplinire ministerele bisericii, cum ar fi educația creștină, ucenicia, evanghelizarea și misiunile. Școala sa teologică este Phillips School of Theology, care face parte din Interdenominational Theological Center, situat în Atlanta, Georgia. Biserica CME sponsorizează patru colegii de arte liberale: Lane College, Jackson, Tennessee; Paine College, Augusta, Georgia; Miles College, Birmingham, Alabama și Texas College, Tyler, Texas. Sediul central al Conexiunii și operațiunile de publicare ale Bisericii CME sunt situate în Memphis, Tennessee.
De Episcopul Othal Hawthorne Lakey
_____________________________________________________
The History of the CME Church, Othal Hawthorne Lakey, CME Publishing House, Memphis, Tennessee: 1985.
The Rise of „Colored Methodism”: A Study of the Background and Beginnings of the CME Church, Othal Hawthorne Lakey, Crescendo Press, 1972.
Is God Still at Mama’s House? The Women’s Movement in the CME Church, Othal Hawthorne Lakey și Betty Beene Stephens, CME Publishing House, Memphis, Tennessee, 1994.
A History of the Women’s Missionary Council of the CME Church, William C. Larkin: 1910.
The History of the Christian Methodist Methodist Episcopal Church (1870 – 2009): Fidelă viziunii, Ore L. Spragin, 2011.
An Ex-Colored Church: Social Activism in the CME Church, 1870 – 1970,Raymond R. Sommerville, Jr., Mercer University Press, Macon, Georgia, 2004.
.