Linia pieței de capital (CML)

Ce este linia pieței de capital (CML)?

Linia pieței de capital (CML) reprezintă portofolii care combină în mod optim riscul și randamentul. Modelul de evaluare a activelor de capital (CAPM), descrie compromisul dintre risc și randament pentru portofolii eficiente. Este un concept teoretic care reprezintă toate portofoliile care combină în mod optim rata de rentabilitate fără risc și portofoliul de piață al activelor riscante. În cadrul CAPM, toți investitorii vor alege o poziție pe linia pieței de capital, în echilibru, prin împrumuturi sau împrumuturi la rata fără risc, deoarece acest lucru maximizează randamentul pentru un anumit nivel de risc.

Key Takeaways

  • Linia pieței de capital (CML) reprezintă portofoliile care combină în mod optim riscul și randamentul.
  • CML este un caz special al CAL în care portofoliul de risc este portofoliul de piață. Astfel, panta CML este raportul sharpe ratio al portofoliului de piață.
  • Punctul de interceptare al CML și al frontierei eficiente ar rezulta în cel mai eficient portofoliu numit portofoliu de tangență.
  • Ca o generalizare, cumpărați active dacă raportul sharpe ratio este peste CML și vindeți dacă raportul sharpe ratio este sub CML.
1:21

Linia pieței de capital

Înțelegerea liniei pieței de capital (CML)

Portfoliile care se încadrează pe linia pieței de capital (CML), în teorie, optimizează relația risc/randament, maximizând astfel performanța. Linia de alocare a capitalului (CAL) alcătuiește alocarea activelor fără risc și a portofoliului riscant pentru un investitor. CML este un caz special al CAL, în care portofoliul de risc este portofoliul de piață. Astfel, panta LMC este raportul Sharpe al portofoliului de piață. Ca o generalizare, cumpărați active dacă raportul Sharpe este peste CML și vindeți dacă raportul Sharpe este sub CML.

CML diferă de frontiera eficientă mai populară prin faptul că include investiții fără risc. Punctul de interceptare a LMC și a frontierei eficiente ar rezulta în cel mai eficient portofoliu, numit portofoliu de tangență.

Analiza varianței medii a fost inițiată de Harry Markowitz și James Tobin. Frontiera eficientă a portofoliilor optime a fost identificată de Markowitz în 1952, iar James Tobin a inclus rata fără risc în teoria modernă a portofoliilor în 1958. William Sharpe a dezvoltat apoi CAPM în anii 1960 și a câștigat premiul Nobel pentru munca sa în 1990, împreună cu Markowitz și Merton Miller.

CAPM, este linia care leagă rata de rentabilitate fără risc de punctul de tangență de pe frontiera eficientă a portofoliilor optime care oferă cea mai mare rentabilitate așteptată pentru un nivel definit de risc sau cel mai mic risc pentru un anumit nivel de rentabilitate așteptată. Portofoliile cu cel mai bun compromis între rentabilitatea așteptată și varianța (riscul) se află pe această linie. Punctul de tangență este portofoliul optim de active riscante, cunoscut sub numele de portofoliul de piață. În ipotezele analizei medie-varianță – că investitorii caută să își maximizeze rentabilitatea așteptată pentru o anumită valoare a riscului de varianță și că există o rată de rentabilitate fără risc – toți investitorii vor selecta portofolii care se află pe LMC.

Conform teoremei de separare a lui Tobin, găsirea portofoliului de piață și a celei mai bune combinații între acest portofoliu de piață și activul fără risc sunt probleme separate. Investitorii individuali vor deține fie doar activul fără risc, fie o combinație între activul fără risc și portofoliul de piață, în funcție de aversiunea lor față de risc. Pe măsură ce un investitor se deplasează în sus pe CML, riscul și randamentul global al portofoliului cresc. Investitorii cu aversiune la risc vor selecta portofolii apropiate de activul lipsit de risc, preferând o variație redusă în locul unor randamente mai mari. Investitorii mai puțin avari la risc vor prefera portofolii mai sus pe LMC, cu un randament așteptat mai mare, dar cu o variație mai mare. Împrumutând fonduri la rata fără risc, ei pot, de asemenea, să investească mai mult de 100% din fondurile lor investibile în portofoliul riscant al pieței, crescând atât randamentul așteptat, cât și riscul dincolo de cel oferit de portofoliul de piață.

Ecuația liniei pieței de capital

Rp=rf+RT-rfσTσpunde:Rp=randamentul portofoliuluirf=rata fără riscRT=randamentul piețeiσT=deviația standard a randamentelor piețeiσp=deviația standard a randamentelor portofoliului\begin{aligned} &R_p = r_f + \frac { R_T – r_f }{ \sigma_T } \sigma_p \\\ &\textbf{unde:} \\\\ &R_p = \text{întoarcerea portofoliului} \\\ &r_f = \text{rata fără risc} \\\\ &R_T = \text{Rentura pieței} \\\ &\sigma_T = \text{deviația standard a randamentelor pieței} \\\\ &\sigma_p = \text{deviația standard a randamentelor portofoliului} \\\end{aligned}Rp=rf+σTRT-rfσp unde:Rp= randamentul portofoliuluirf=rata fără riscRT=randamentul piețeiσT=deviația standard a randamentelor piețeiσp=deviația standard a randamentelor portofoliului

Linia pieței de capital Vs. Linia pieței de securitate

Linia pieței de capital este uneori confundată cu linia pieței de securitate (SML). SML este derivată din CML. În timp ce CML arată ratele de rentabilitate pentru un portofoliu specific, SML reprezintă riscul și rentabilitatea pieței la un moment dat și arată rentabilitatea așteptată a activelor individuale. Și, în timp ce măsura riscului în CML este deviația standard a randamentelor (riscul total), măsura riscului în SML este riscul sistematic sau beta. Titlurile de valoare care au un preț corect vor figura pe CML și SML. Titlurile de valoare care se situează deasupra CML sau SML generează randamente care sunt prea mari pentru riscul dat și sunt subevaluate. Titlurile de valoare care se situează sub CML sau SML generează randamente care sunt prea mici pentru riscul dat și sunt supraevaluate.

Întrebări frecvente

De ce este importantă linia pieței de capital (CML)?

Portofoliile care se încadrează pe linia pieței de capital (CML), în teorie, optimizează relația risc/randament, maximizând astfel performanța. Așadar, panta LMC reprezintă raportul Sharpe al portofoliului de piață. Ca o generalizare, investitorii ar trebui să caute să cumpere active dacă raportul Sharpe este peste LMC și să vândă dacă raportul Sharpe este sub LMC.

Cum este legată linia de alocare a capitalului (CAL) de LMC?

Linia de alocare a capitalului (CAL) alcătuiește alocarea de active fără risc și de portofoliu riscant pentru un investitor. CML este un caz special al CAL în care portofoliul de risc este portofoliul de piață. Pe măsură ce un investitor se deplasează în sus pe LMC, crește riscul și randamentul global al portofoliului. Investitorii cu aversiune la risc vor selecta portofolii apropiate de activul lipsit de risc, preferând o variație scăzută în locul unor randamente mai mari. Investitorii mai puțin avari la risc vor prefera portofolii mai sus pe LMC, cu un randament așteptat mai mare, dar cu o variație mai mare.

Sunt CML și Frontiera Eficientă același lucru?

CML diferă de frontiera eficientă, mai populară, prin faptul că include investiții fără risc. Frontiera eficientă cuprinde portofolii de investiții care oferă cea mai mare rentabilitate așteptată pentru un anumit nivel de risc. Punctul de interceptare al CML și al frontierei eficiente ar avea ca rezultat cel mai eficient portofoliu, numit portofoliu de tangență.

Sunt CML și Security Market Line (SML) identice?

LMC este uneori confundată cu linia pieței de valori mobiliare (SML). SML este derivată din CML. În timp ce CML arată ratele de rentabilitate pentru un portofoliu specific, SML reprezintă riscul și rentabilitatea pieței la un moment dat și arată rentabilitatea așteptată a activelor individuale. Și în timp ce măsura riscului în CML este deviația standard a randamentelor (riscul total), măsura riscului în SML este riscul sistematic sau beta.

Lasă un comentariu