Transportul spațial comercial

Noi aplicații comerciale

Procurorii spațiului au identificat o serie de posibile oportunități pentru viitoarea utilizare comercială a spațiului. Pentru fezabilitatea lor economică, multe dintre ele depind de scăderea costului de transport către spațiu, un obiectiv care până în prezent a scăpat atât guvernelor, cât și antreprenorilor privați. Accesul pe orbita joasă a Pământului a costat, de obicei, zeci de mii de dolari pe kilogram de încărcătură utilă – o barieră semnificativă în calea dezvoltării spațiale ulterioare. Cu toate acestea, o companie, SpaceX, a redus acest cost de 10 ori cu racheta sa Falcon 9 și promite să îl reducă și mai mult cu planificata rachetă Falcon Heavy.

Inițial, se aștepta ca ISS să fie scena unei cercetări semnificative finanțate din fonduri comerciale și a altor activități, pe măsură ce laboratoarele sale începeau să funcționeze. Se preconiza că aceasta va include atât cercetarea în microgravitație finanțată de industrie în laboratoarele ISS, cât și întreprinderi mai puțin convenționale, cum ar fi găzduirea de pasageri plătitori de bilete, filmarea de filme pe instalație și permiterea aprobării comerciale a bunurilor utilizate la bordul stației. Se preconiza că succesul comercial al ISS va duce la dezvoltarea de noi instalații finanțate din fonduri private pe orbita joasă a Pământului, inclusiv avanposturi de cercetare, de producție și rezidențiale, și poate la sisteme de transport finanțate din fonduri private pentru accesul la aceste instalații. Din cauza întârzierilor în finalizarea stației – în special după imobilizarea flotei de navete în urma accidentului Columbia din 2003 – nu a apărut o astfel de cerere comercială pentru accesul la stație. Cu toate acestea, având în vedere că ISS este planificată să funcționeze cel puțin până în 2024, este posibil ca sectorul privat să folosească mai mult ISS dacă rezultatele primelor cercetări demonstrează beneficiile instalației.

O altă aplicație comercială potențială este transportul de pasageri plătitori de taxe în spațiu, cunoscut sub numele de turism spațial. Diferite sondaje au sugerat că mulți dintre membrii publicului larg sunt dispuși să cheltuiască sume considerabile pentru a avea ocazia de a experimenta călătoria în spațiu. Deși un număr foarte limitat de persoane înstărite au cumpărat călătorii pe orbita Pământului pentru a vizita ISS la un preț foarte ridicat, dezvoltarea pe scară largă a pieței turismului spațial nu va fi posibilă până când nu vor fi dezvoltate sisteme de transport mai puțin costisitoare și foarte fiabile către orbită.

O variantă a turismului spațial este de a duce pasagerii plătitori de bilet la marginea spațiului – în general stabilită la 100 km altitudine – pentru zboruri suborbitale scurte care oferă câteva minute de imponderabilitate și o vedere largă a Pământului. În 2004, ca răspuns la un concurs cu premii inițiat la sfârșitul anilor 1990, o navă spațială finanțată din fonduri private, denumită SpaceShipOne, a devenit prima de acest tip care a transportat ființe umane (în acest caz, piloți de încercare) în astfel de zboruri. Această realizare ar putea anunța începutul unei afaceri comerciale de călătorii suborbitale. Chiar și așa, viteza atinsă de SpaceShipOne a fost de puțin peste trei ori mai mare decât viteza sunetului, aproximativ o șeptime din viteza necesară pentru a intra pe o orbită terestră joasă practică. Zborurile comerciale frecvente pe orbită par să fie cu câțiva ani în viitor.

Cu toate acestea, mai multe companii, cum ar fi Virgin Galactic cu al său SpaceShipTwo, speră să înceapă zborurile comerciale suborbitale. Pe lângă transportul turiștilor spațiali, astfel de zboruri ar putea oferi oportunități pentru cercetare și dezvoltare tehnologică. O estimare din 2012 a sugerat că ar putea exista zboruri suborbitale zilnice în termen de 10 ani de la primul zbor comercial suborbital.

Ca alternativă la sursele de energie existente, au fost făcute sugestii pentru sisteme spațiale care captează cantități mari de energie solară și o transmit sub formă de microunde sau fascicule laser către Pământ. Realizarea acestui obiectiv ar necesita desfășurarea unui număr de structuri mari în spațiu și dezvoltarea unei forme de transmitere a energiei acceptabile din punct de vedere ecologic pentru a crea un concurent rentabil pentru sistemele de alimentare cu energie de pe Pământ.

Resursele disponibile pe Lună și pe alte corpuri ale sistemului solar, în special asteroizii, reprezintă obiective potențiale suplimentare pentru dezvoltarea comercială. De exemplu, de-a lungul a miliarde de ani, vântul solar a depus cantități mari de izotop heliu-3 în solul de la suprafața lunară. Oamenii de știință și inginerii au sugerat că heliul-3 ar putea fi extras și transportat pe Pământ, unde este rar, pentru a fi utilizat în reactoarele de fuziune nucleară. În plus, există dovezi care sugerează că regiunile polare ale Lunii conțin gheață, care ar putea aproviziona un avanpost lunar cu echipaj cu apă potabilă, oxigen respirabil și hidrogen pentru combustibilul navei spațiale. Cantități semnificative de resurse potențial valoroase, cum ar fi apa, carbonul, azotul și metalele rare, pot exista, de asemenea, pe unii asteroizi, iar exploatarea spațială a acestor resurse a fost propusă.

.