Utilitatea unei versiuni de 15 itemi a Boston Naming Test in Neuropsychological Assessment of Low-Educational Elders With Dementia

Abstract

Scopul acestui studiu a fost de a valida o versiune redusă (15 itemi) a Boston Naming Test (BNT) pe un eșantion de 78 de persoane vârstnice cu un nivel de educație scăzut, cu sau fără demență, așa cum a fost determinat prin evaluarea independentă cu o baterie de teste cognitive. S-a constatat că versiunea redusă este echivalentă cu BNT-ul complet și că are valabilitate de criteriu în ceea ce privește alte măsuri ale demenței. Concluzionăm că versiunea redusă este un instrument util pentru evaluarea pacienților care au nevoie de metode de testare mai scurte din cauza deteriorării cognitive severe sau a nivelului lor scăzut de educație.

Editor de decizie: Toni C. Antonucci, PhD

TESTUL de numire din Boston (BNT; Kaplan, Goodglass și Weintraub 1978) este cel mai utilizat test de numire prin confruntare vizuală. Versiunea standard de 60 de itemi a fost utilizată pentru a evalua performanța lingvistică la participanții cu afazie sau demență (Goodglass, Wingfeld și Hyde 1998). Deficitele în performanța de numire apar frecvent în primele stadii ale bolii Alzheimer și cresc cu timpul. Din acest motiv, BNT este unul dintre testele cel mai frecvent utilizate pentru a detecta boala și a-i urmări evoluția (Williams, Mack și Henderson 1989).

Multe studii au arătat că BNT este util în discriminarea persoanelor vârstnice normale și a celor cu demență (LaBarge, Edwards și Knesevish 1986; Lansing, Ivnik, Cullum și Randolph 1999; Martin și Fedio 1983; Welch, Doineau, Johnson și King 1996). Cu toate acestea, caracteristicile particulare ale acestei din urmă populații, inclusiv capacitatea de atenție limitată, împreună cu necesitatea de a scurta timpul de testare în practica clinică zilnică, au determinat diferiți cercetători să sugereze posibilitatea de a oferi versiuni reduse ale testului. Williams și colegii săi din 1989 au construit două versiuni reduse de 30 de itemi fiecare (versiunea cu numere pare și cea cu numere impare) și au constatat că ambele sunt echivalente între ele și prezintă o corelație semnificativă cu versiunea completă atât la pacienții cu demență, cât și la subiecții sănătoși.

Într-un studiu mai recent, aceiași cercetători (Mack, Freed, Williams și Henderson 1992) au propus patru forme echivalente de 15 itemi fiecare, obținute prin atribuirea consecutivă a fiecărui item la una dintre cele patru serii. Analiza echivalenței între serii a arătat că toate cele patru versiuni s-au corelat semnificativ între ele, iar fiecare versiune a părut să discrimineze subiecții cu și fără demență la fel de eficient ca și testul complet. Cu toate acestea, după cum au discutat autorii, scorurile fiecărei versiuni au fost obținute prin împărțirea itemilor din analiza globală a testului complet de 60 de itemi. Prin urmare, ei au subliniat necesitatea unei validări independente a fiecărei versiuni pentru a verifica utilitatea acesteia pentru diagnosticul clinic al demenței.

În 1999, Lansing și colegii au validat cele patru versiuni prescurtate propuse de Mack și colegii 1992, confirmând capacitatea de discriminare a testelor pentru detectarea anomiei în demență. Ca și versiunea completă a BNT, toate versiunile prescurtate prezintă corelații semnificative cu variabile demografice precum vârsta, sexul și educația. Cu toate acestea, așa cum au indicat autorii în articolul lor, influența acestor variabile asupra performanței formei scurte nu a fost investigată în profunzime.

De asemenea, au existat puține studii privind influența acestor variabile demografice asupra unor populații diferite de cele din eșantionul original (cum ar fi populația spaniolă), pentru care BNT a fost adaptat. Mai mult decât atât, puținele studii comparative ale normelor în spaniolă și engleză s-au concentrat pe populația hispanică americană, ale cărei caracteristici socioculturale și lexicale diferă de cele ale populației indigene din Spania (Kohnert, Hernandez și Bates 1998).

Așa cum indică Kohnert și colegii săi din 1998, adaptările BNT au fost realizate fără a se ține cont de variabilele demografice și de particularitățile lexicale ale populației căreia i se aplică noua versiune. Concret, pentru adaptarea în limba spaniolă, au fost urmate aceleași criterii de validare ca și pentru versiunea în limba engleză (Goodglass și Kaplan 1986). Testul a fost administrat la 84 de adulți cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani, dispuși în două grupuri în funcție de nivelul de educație: un grup cu 12 sau mai mulți ani de școlarizare și celălalt grup cu 12 ani sau mai puțin. Gama acestui al doilea grup este prea largă, incluzând atât participanți complet analfabeți, cât și analfabeți funcționali (capabili să citească și să scrie, dar nu fluent), care au un acces limitat la lexic din cauza nivelului lor scăzut de educație. În prezent, aceste două subgrupuri ridică probleme importante pentru populația vârstnică spaniolă (cu și fără demență).

Din cauza circumstanțelor sociopolitice din timpul copilăriei și adolescenței lor (Războiul Civil Spaniol și perioada postbelică), mulți membri ai acestei generații nu au avut acces la școlarizare formală și, prin urmare, au atins doar un nivel scăzut de educație. Acești subiecți fac de obicei mai multe greșeli la BNT decât subiecții cu un nivel de educație moderat sau ridicat; erorile nu se datorează unor deficite anomice, ci mai degrabă necunoașterii de către aceștia a denumirii exacte pe care testul o înscrie ca răspuns corect. În aceste condiții, validarea formei reduse a BNT ar putea fi deosebit de relevantă. Administrarea testului complet ar prelungi inutil perioada de testare și ar crește sentimentele de eșec și frustrare ale participantului, ceea ce ar putea, la rândul său, să-i afecteze motivația și performanța.

Scopul cercetării noastre a fost triplu:

1. Să aflăm dacă una dintre versiunile reduse ale BNT, versiunea prescurtată Boston Version-15 (SBV-15) propusă de Mack și colegii săi în 1992 (mai exact, versiunea 2; a se vedea tabelul 1 ), se corelează cu versiunea completă de 60 de itemi și, prin urmare, ar putea să o înlocuiască pe aceasta din urmă în situațiile clinice în care limitările de timp, caracteristicile speciale ale participantului sau ambele fac necesară utilizarea unei versiuni prescurtate.

2. Să aflăm dacă SBV-15 este util în depistarea demenței la o populație cu un nivel educațional scăzut, la care atenția este limitată de demență și capacitatea lexicală de nivelul scăzut de educație.

3. Să analizeze diferențele dintre participanții cu și fără demență în ceea ce privește performanța la SBV-15 și BNT și să examineze influența vârstei, a educației și a sexului asupra performanței.

Metode

Participanți

Au fost incluși în studiu 78 de participanți (37 de femei și 41 de bărbați). Aceștia aveau vârste cuprinse între 60 și 93 de ani, cu o medie de vârstă de 74 de ani. Participanții diagnosticați cu posibilă demență, precum și martorii normali au fost selectați din rândul rezidenților centrelor de pensionari (67,5%) și al pacienților ambulatoriali de la clinica de neurologie a unui spital (32,5%). Caracteristicile demografice și clinice ale eșantionului sunt rezumate în tabelul 2 . Deoarece generația actuală de persoane vârstnice cu și fără demență din Spania are un nivel scăzut de educație (în special acele persoane care au crescut în sudul Spaniei), am creat trei grupuri: (a) cei care erau complet analfabeți (Grupul 1); (b) cei care erau analfabeți din punct de vedere funcțional, adică capabili să citească și să scrie, deși nu fluent (Grupul 2); și (c) cei cu educație primară, cu o medie de 6 până la 8 ani de școlarizare (Grupul 3). Alte categorii de nivel de educație nu au fost utilizate deoarece foarte puțini participanți din eșantionul nostru au primit educație dincolo de nivelul școlii primare.

Instrumente

BNT.

Elaborat de Goodglass și Kaplan 1986. Versiunea completă de 60 de itemi constă în figuri reprezentând obiecte cotidiene aranjate în ordine crescătoare de dificultate. Subiectului i s-a cerut să numească corect fiecare obiect în maximum 20 s. Au fost furnizate indicii semantice sau fonemice, după caz. Conform criteriilor standard ale testului, scorul a fost calculat din acei itemi care au fost numiți corect în mod spontan plus itemii suplimentari numiți corect după indicii semantice.

Versiunea redusă cu 15 itemi a BNT (SBV-15).

Elaborată de Mack și colegii săi în 1992. Am folosit versiunea 2 a SBV-15. Fiecare dintre cei 60 de itemi a fost atribuit consecutiv uneia dintre cele patru serii și a fost utilizată o serie de 15 itemi. Cinci itemi au fost ușori, cinci au fost moderat de dificili și cinci au fost dificili. Criteriile utilizate pentru aplicarea și corectarea itemilor au fost aceleași ca și pentru BNT complet.

Mini-Mental State Examination (MMSE).

Elaborat de Folstein, Folstein și McHugh 1975, tradus și adaptat de Lobo, Escobar, Ezquerra și Seva Diaz 1979. În versiunea adaptată, scorul maxim este de 35 de puncte. Pentru a stabili criteriile de prezență sau absență a demenței am folosit standardele dezvoltate de Manubens și colegii 1997 pentru populația spaniolă.

Testul de învățare verbală auditivă al lui Rey.

Acest test a constat din 15 cuvinte comune prezentate în cinci încercări (Rey 1964). A fost necesară reamintirea după fiecare prezentare.

Benton’s Visual Retention Test.

Această sarcină de identificare cu alegere multiplă testează memoria vizuală pe termen scurt (Benton 1953).

Luria’s Motor Test.

În acest test, participantului i se cere să învețe și să reproducă o secvență de mișcări (pumnul/stânga/palmă; Christensen 1979).

Digit Span and Block Design Subtests.

Trase din Scala de inteligență pentru adulți Wechsler (Wechsler 1974).

Test de fluență verbală.

Testat cu indicii semantice (în principal substantive) și fonetice (cuvinte care încep cu litera p; Goodglass și Kaplan 1986).

Procedură

Bateria completă de teste pentru evaluarea neuropsihologică a fost administrată în trei sesiuni. Fiecare participant a administrat ambele versiuni ale BNT (completă și SBV-15) în mod independent, în sesiuni diferite, în mod normal la o săptămână distanță.

Înainte de a analiza rezultatele, am folosit comparații multiple între grupurile de participanți recrutați de la azilul de bătrâni sau de la spital pentru a exclude diferențele semnificative statistic în ceea ce privește vârsta, sexul sau nivelul de educație legate de variabila de încadrare.

Analiză statistică

Am clasificat mai întâi participanții ca având sau neavând demență în funcție de diagnosticul neurologic și de performanța lor la baterie. Am folosit metodologia utilizată în mod obișnuit în studiile epidemiologice (Agrimon și Jimenez Villa 1991; Gonzalez de Rivera, Rodriguez Pulido și Sierra Lopez 1993; Sackett 1979) pentru a arăta că versiunea redusă a BNT a prezentat validitate de criteriu în raport cu versiunea completă și cu MMSE.

În conformitate cu aceste metode, pentru a stabili validitatea de criteriu a instrumentelor de măsurare și a testelor de diagnosticare (înțeleasă ca fiind capacitatea unui test de a identifica subiecții care au o anumită caracteristică sau un anumit statut de diagnostic și de a-i diferenția de cei care nu au), am luat în considerare sensibilitatea testului (proporția de persoane cu o anumită caracteristică care sunt clasificate corect) și specificitatea (proporția de persoane care nu au caracteristica dată și care sunt clasificate corect), precum și acordul dintre cele două (acordul de criteriu).

Apoi am folosit programul SPSS (SPSS Inc., Chicago, IL) pentru a testa corelația dintre versiunea prescurtată și BNT cu 60 de itemi. Corelațiile dintre SBV-15 și celelalte teste utilizate pentru detectarea demenței au fost calculate cu testul Pearson Product-Moment. Am folosit analiza varianței (ANOVA) pentru a compara grupurile cu și fără demență în funcție de vârstă și sex. Dacă s-a constatat că un factor a fost semnificativ din punct de vedere statistic, s-au făcut comparații post-hoc.

Rezultate

Mediile și abaterile standard ale scorurilor MMSE, ale versiunii SBV-15 și ale scorurilor BNT sunt rezumate în tabelul 3 . Pe baza acestor rezultate și în conformitate cu un studiu anterior care estima punctele de tăiere cu cea mai mare sensibilitate și specificitate pentru această populație (Calero, Navarro, Robles și Garcia-Berben 2000), am folosit un scor de 24 de puncte în MMSE, 10 itemi în versiunea SBV-15 și 36 de itemi în BNT ca punct de tăiere pentru a clasifica participanții ca având sau nu demență.

Rezultatele analizei noastre de validitate a criteriului pentru SBV-15 sunt rezumate în Tabelul 4 . Specificitatea (acordul în identificarea demenței între cele două versiuni ale BNT) a ajuns la 1, valoarea predictivă pozitivă a fost de 1, iar acordul complet între cele două versiuni a fost de 0,855. MMSE a dat o valoare predictivă pozitivă mai mare pentru identificarea participanților fără demență (0,913), deși acordul complet de diagnosticare a fost ușor mai mic (0,835).

Tabelul 5 prezintă, de asemenea, corelațiile dintre SBV-15 și unele dintre celelalte teste incluse în mod tradițional în bateria de instrumente utilizate pentru detectarea demenței. În toate cazurile, corelațiile au fost foarte semnificative.

Discuție

În ciuda faptului că BNT, fie în versiunea sa completă, fie în versiunile reduse la 30 sau 15 itemi, este unul dintre cele mai utilizate teste clinice pentru a detecta prezența anomiei în demență, puține studii au luat în considerare influența caracteristicilor lexicale și a variabilelor demografice (vârstă, sex și educație) la populațiile nevorbitoare de limba engleză supuse unor adaptări ale testului. Mai exact, versiunea spaniolă a BNT utilizată în mod normal este o traducere literală a testului original, validată la o populație cu o limită superioară de vârstă de 59 de ani, care este cu mult inferioară vârstei medii a populației cu demență. Clasificarea subiecților în funcție de nivelul de educație urmează, de asemenea, standardele versiunii originale, cu două grupe prea largi (12 sau mai mulți ani de școlarizare, spre deosebire de mai puțin de 12 ani). Aceste grupuri prezintă o mare variabilitate a performanțelor în funcție de cunoștințele lexicale, ceea ce înseamnă că, în multe cazuri, scorurile finale trebuie corectate pentru a evita un diagnostic de anomie pentru ceea ce în realitate este o ignoranță lexicală a itemului evaluat.

Această situație este deosebit de frecventă la subiecții cu un nivel educațional scăzut, care constituie în prezent media populației cu demență, în special în sudul Spaniei. Datorită caracteristicilor socioculturale predominante în timpul copilăriei și adolescenței lor, această populație prezintă un indice ridicat de analfabetism total (nici citire, nici scriere) sau de analfabetism funcțional (citire și scriere fără fluență). Nu există nicio îndoială că astfel de subiecți au limitări lexicale semnificative care afectează rezultatele BNT. Cercetările privind adaptarea BNT și a versiunilor sale reduse la caracteristicile acestui grup ar putea, prin urmare, să îmbunătățească diagnosticarea demenței pentru această populație.

Rezultatele pe care le-am obținut arată un grad ridicat de echivalență între versiunea completă a BNT și versiunea redusă de numai 15 itemi la subiecții cu un nivel de educație scăzut. Validitatea de criteriu pentru SBV-15, concordanța diagnostică cu MMSE și corelațiile semnificative între rezultatele versiunii reduse și alte teste utilizate în mod tradițional pentru depistarea și urmărirea demenței, toate acestea sugerează că SBV-15 poate fi utilizat în locul BNT pentru evaluarea demenței în situațiile în care limitările de timp sau caracteristicile speciale ale pacientului o impun.

Analizele noastre au evidențiat diferențe semnificative între versiunea completă și versiunea redusă a BNT în ceea ce privește rezultatele pentru MMSE și toate celelalte teste ale bateriei la participanții cu și fără demență. Aceasta este o confirmare suplimentară a utilității versiunii reduse și a echivalenței acesteia cu forma completă a testului.

Lansing și colegii 1999 au demonstrat influența variabilelor de vârstă, educație și sex asupra tuturor versiunilor BNT publicate până în prezent. Deoarece participanții noștri au fost în general omogeni în ceea ce privește nivelul lor scăzut de educație, am constatat că această variabilă nu a fost asociată cu diferențe semnificative în ceea ce privește performanța în ambele versiuni ale BNT. Nici variabila de gen nu a fost semnificativă. Aceasta ar fi putut deveni foarte relevantă dacă ar fi fost introduse grupuri cu un nivel educațional mai ridicat, deoarece în cadrul generației actuale de pacienți cu demență din Spania, bărbații au avut mai multe oportunități de acces la educație decât femeile. În ceea ce privește variabila vârstă, nu este surprinzător faptul că a fost detectată o interacțiune vârstă × diagnostic: Cel mai mare număr de cazuri de boală Alzheimer a fost constatat în subgrupul de vârstă mai înaintată.

În concluzie, chiar și luând în considerare posibilele limitări datorate numărului redus de participanți din eșantion sau caracteristicilor eșantionului, studiul nostru relevă faptul că SBV-15 prezintă o validitate de criteriu ridicată și poate fi astfel considerat un instrument de evaluare echivalent cu BNT complet pentru anumiți pacienți. Validarea altor forme reduse ca alternative la BNT, precum și scurtarea bateriei neuropsihologice globale, poate facilita urmărirea evoluției pacienților cu anomie, cu sau fără demență, prin evitarea posibilelor efecte de învățare după ce același test a fost administrat în măsuri repetate.

În viitor, este necesară o validare mai completă a adaptării spaniole a BNT și a versiunilor sale prescurtate, care ar trebui să includă, de asemenea, o analiză de frecvență a itemilor selectați, pentru a investiga corespondența acestora cu caracteristicile lexicale particulare ale populației spaniole. Acestea sunt probabil diferite de cele ale populației hispanice, pe care s-au bazat în mod normal astfel de studii (Kohnert et al. 1998).