În 2002, Northrop Grumman și Lockheed Martin lucrau la dezvoltarea unei arme de penetrare a pământului de 30.000 de lire (13.600 kg), despre care se spunea că va fi cunoscută sub numele de „Big BLU”. Dar dificultățile tehnice și de finanțare au dus la abandonarea lucrărilor de dezvoltare. În urma invaziei Irakului din 2003, analiza siturilor care fuseseră atacate cu bombe de tip bunker buster a relevat o penetrare slabă și niveluri de distrugere inadecvate. Acest lucru a reaprins interesul pentru dezvoltarea unei bombe bunker buster de dimensiuni mai mari, iar proiectul MOP a fost inițiat de Defense Threat Reduction Agency pentru a îndeplini o cerință de lungă durată a Forțelor Aeriene.
Forța aeriană a SUA nu a comunicat oficial o cerință militară specifică pentru o bombă de dimensiuni foarte mari, dar are un concept pentru o colecție de arme de penetrare și explozie de dimensiuni masive: așa-numita colecție „Big BLU”, care include bomba MOAB (Massive Ordnance Air Blast). Dezvoltarea MOP a fost realizată la Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene, Direcția Muniții, Baza Forțelor Aeriene Eglin, Florida, cu lucrări de proiectare și testare efectuate de Boeing. Se intenționează ca bomba să fie lansată pe bombardierul B-2 și va fi ghidată cu ajutorul GPS.
Northrop Grumman a anunțat un contract de 2,5 milioane de dolari pentru recondiționarea unui bombardier stealth la 19 iulie 2007. Fiecare dintre avioanele B-2 ale Forțelor Aeriene ale SUA va putea transporta două MOP de 14 tone.
Testul exploziv inițial al MOP a avut loc la 14 martie 2007 într-un tunel aparținând Agenției de Reducere a Amenințării Apărării (DTRA) de la poligonul de rachete White Sands, New Mexico.
La 6 octombrie 2009, ABC News a relatat că Pentagonul a solicitat și a obținut permisiunea Congresului SUA de a muta finanțarea pentru a accelera proiectul. Ulterior, armata americană a anunțat că întârzierile de finanțare și îmbunătățirile aduse calendarului de testare planificat au însemnat că bomba nu va putea fi desfășurată până în decembrie 2010, cu șase luni mai târziu decât data inițială de disponibilitate.
Proiectul a avut cel puțin o lansare reușită a MOP de testare în zbor.
La 7 aprilie 2011, USAF a comandat opt MOP plus echipamente de susținere, pentru 28 de milioane de dolari.
Forța aeriană a luat în primire 20 de bombe, concepute pentru a fi livrate de către bombardierul B-2, în septembrie 2011. În februarie 2012, Congresul a aprobat 81,6 milioane de dolari pentru dezvoltarea și îmbunătățirea în continuare a armei.
La 14 noiembrie 2011, Bloomberg a raportat că Air Force Global Strike Command a început să primească Massive Ordnance Penetrator și că livrările „vor satisface cerințele pentru nevoia operațională actuală”. În prezent, Forțele Aeriene au primit livrarea a 16 MOP până în noiembrie 2011. Iar din martie 2012, există un „stoc operațional” la Baza Forțelor Aeriene Whiteman.
În 2012, Pentagonul a solicitat 82 de milioane de dolari pentru a dezvolta o putere de penetrare mai mare pentru arma existentă. Un raport din 2013 a declarat că dezvoltarea a fost un succes, iar testele de integrare a B-2 au început în acel an.
-
MOP fiind descărcat în pregătirea pentru primul său test exploziv, 2007.
-
MOP sub pământ la White Sands Missile Range înainte de primul său test exploziv, 2007.
-
Mock up de MOP în interiorul unui compartiment de bombe al unui simulator B-2, 2007.
-
B-52 eliberează un MOP în timpul unui test de armament, 2009.