Evaluarea radiografică a pseudochistului antral, Stafne bone cavity and elongated stylohyoid complex
Avaliação radiográfica do pseudocisto antral, cavidade óssea de Stafne e alongamento do proceso estilóide
Natália Gomes e Silva LeonardoI; Luiza Helena Silva de AlmeidaI; Fernanda Geraldo PappenII; Ana Paula Neutzling GomesII
IDDS, Facultatea de Stomatologie, Universitatea Federală din Pelotas, Pelotas, Rio Grande do Sul, Brazilia.
IIAprofesor asociat, Departamentul de Semiologie și Clinică, Facultatea de Stomatologie, Universitatea Federală din Pelotas, Pelotas, Rio Grande do Sul, Brazilia.
Correspondență
ABSTRACT
Obiectiv: Scopul prezentului studiu a fost de a determina prevalența leziunilor în curs de dezvoltare, cum ar fi: pseudochistul antral, cavitatea osoasă Stafne și complexul stilohioidian alungit la pacienții de la Facultatea de Stomatologie a Universității Federale din Pelotas – RS – Brazilia. Metodologie: Au fost observate un total de 667 de radiografii panoramice. Leziunile în formă de dom, slab radioopac, care apar din podeaua sinusului maxilar au fost diagnosticate ca pseudochist antral; totuși, un complex stilohioidian a fost considerat alungit atunci când a prezentat o lungime de peste 30 mm; iar cavitatea radiolucentă, localizată unilateral în regiunea posterioară a mandibulei, între unghiul mandibular și zona celui de-al treilea molar, sub canalul dentar inferior și ușor deasupra bazei mandibulare a fost considerată o cavitate osoasă Stafne. Rezultate: Au fost diagnosticate 14 cazuri de pseudochist antral. Cele mai multe dintre ele (93%) au fost unilaterale, fără etiologie aparentă (86%). Complexul stilohioidian alungit a fost diagnosticat la 158 de pacienți (23,68%). Cavitatea osoasă Stafne a fost diagnosticată la un singur pacient (0,14%). Concluzii: Se poate concluziona că pseudochistul antral și cavitatea osoasă Stafne sunt leziuni neobișnuite în populația studiată, în timp ce complexul stilohioidian alungit a fost o constatare frecventă, confirmând datele deja raportate în literatura de specialitate.
Cuvintele cheie: Radiografie. Panoramică. Diagnostic. Maxillofacial Development.
RESUMAT
Obiectiv: obiectivul acestui studiu constă în determinarea prevalenței leziunilor de dezvoltare, cum ar fi pseudocisto antral, cisto ósseo de Stafne și alungirea procesului stilidian la pacienții de la Faculdade de Odontologia da Universidade Federal de Pelotas – RS – Brazilia. Metodologie: au fost evaluate 667 de radiografii panoramice din arhivele Facultății de Stomatologie a UFPel. Ca și criteriu de diagnostic, leziunile radiografice în formă de cupolă în coada sânului maxilar au fost diagnosticate ca pseudocisto antral, Procesul stiloidian a fost considerat alungit, extinzându-se mai mult de 30 mm, iar leziunile radiolucente uniloculare bine definite, situate în regiunea posterioară a mandibulei, sub canalul dentar inferior, au fost identificate ca fiind defectul lui Stafne. Rezultate: Au fost identificate 14 cazuri de pseudochist antral, cele mai multe dintre ele (93%) unilaterale și fără cauză aparentă (86%). Procesul stiloidian alungit a fost diagnosticat la 158 de pacienți (23,68%). Doar o singură radiografie (0,14%) a prezentat un defect osos Stafne. Concluzie: se poate concluziona că pseudochistul antral și defectul osos Stafne au fost modificări neobișnuite în populația studiată, în timp ce alungirea apofizei stiloide a fost o constatare frecventă, confirmând datele deja raportate în literatura de specialitate.
Cuvintele cheie: Dezvoltarea maxilo-facială. Diagnostic. Radiografie panoramică.
Introducere
Toți clinicienii stomatologi ar trebui să fie conștienți să stabilească un diagnostic prezumtiv atunci când observă existența unor variații ale normalității în zona orală și facială, mai ales atunci când această anomalie prezintă aspecte radiografice caracteristice. Anomaliile de dezvoltare, cum ar fi pseudochistul astral, cavitatea osoasă Stafne și complexul stilohioidian alungit sunt entități asimptomatice care se regăsesc de obicei în radiografiile panoramice. Aceste entități prezintă caracteristici radiografice specifice, iar pacientul nu prezintă, de obicei, niciun simptom sau semn clinic legat de astfel de alterări1.
Pudochistul antral este descris ca o supraînălțare sesilă de țesut moale pe podeaua sinusului maxilar și este cauzat de acumularea de exsudate inflamatorii înconjurate de țesut conjunctiv lax, și parțial căptușite de epiteliul sinusal superior, de unde și motivul de a fi nominalizat ca pseudochist2,3. Pe o radiografie panoramică, un pseudochist antral prezintă o leziune în formă de dom, slab radioopacă, apărută la nivelul etajului sinusului maxilar. Este o constatare relativ frecventă, cu o prevalență care variază între 1,4% și 9,6%4,5.
În literatura de specialitate se raportează adesea o alungire a complexului ligamentului stilohioidian și o calcificare a ligamentului stilohioidian. Această anomalie poate fi asociată cu sindromul Eagle sau, de asemenea, cu sindromul complexului stilohioidian6,7 și patogeneza sa nu este încă clarificată8. Ligamentul stilohioidian este considerat normal atunci când se prezintă până la 30 mm lungime, iar vârful său este situat între arterele carotide externe și interne, chiar lateral de fosa amigdaliană. Acesta poate dezvolta modificări inflamatorii în țesuturile faringiene sau poate împinge arterele adiacente sau terminațiile nervoase senzitive, favorizând apariția simptomelor9,10.
Cavitatea osoasă Stafne a fost descrisă pentru prima dată în literatura de specialitate, ca o cavitate radiolucentă, localizată unilateral în regiunea posterioară a mandibulei, între unghiul mandibular și zona celui de-al treilea molar, sub canalul dentar inferior și ușor deasupra bazei mandibulei11. Înainte, această entitate fusese descrisă sub numeroase denumiri, ca chist osos static, defect osos lingual mandibular, cavitate osoasă idiopatică și depresiune osoasă lingual mandibulară12-14. Această anomalie poate fi observată, de asemenea, într-o localizare linguală anterioară, între zona incisivilor și cea a premolarilor, deasupra inserției mușchiului miohioidian, însă această localizare este de cel puțin șapte ori mai puțin frecventă decât cea linguală posterioară13-16. Etiopatologia cavității osoase Stafne nu a fost încă clarificată, dar marea majoritate a autorilor12-15 sunt de acord că această entitate își are originea în presiunea exercitată de țesutul glandular asupra corticalei linguale a mandibulei. O parte din țesutul glandei submandibulare se regăsește frecvent în varianta posterioară15.
Scopul prezentului studiu a fost de a determina prevalența leziunilor de dezvoltare, cum ar fi pseudochistul antral, cavitatea osoasă Stafne și complexul stilohioidian alungit, în radiografiile panoramice ale pacienților care au urmat un tratament stomatologic în cadrul Facultății de Stomatologie a Universității Federale din Pelotas – RS – Brazilia.
Materiale și metodă
Studiul de față a fost aprobat de Consiliul de Cercetare și de către Comitetul de Etică în Cercetare de la Universitatea Federală din Pelotas (Pelotas, RS, Brazilia).
În acest studiu au fost utilizate radiografii panoramice ale pacienților trimiși la o clinică dentară a unei universități federale din Brazilia pentru investigații clinice de rutină ca parte a îngrijirii lor dentare.
Radiografiile panoramice care nu prezentau o bună calitate radiografică au fost respinse și 667 de radiografii panoramice au fost incluse în studiu. Evaluarea radiografiilor panoramice a fost realizată de către doi examinatori după calibrare.
S-au colectat următoarele date: vârsta și sexul, constatările clinice și radiologice, precum și posibilele cauze legate de leziune.
Măsurarea lungimii complexului ligamentului stilohioidian a fost inițiată proximal, în punctul în care complexul ligamentului stilohioidian se prelungea din osul temporal17, folosind o lupă de 2 ori și o riglă radiologică milimetrică transparentă pe ambele părți. S-au înregistrat lungimile complexului ligamentului stilohioidian și s-a notat dacă afecțiunea a fost bilaterală sau unilaterală. Complexul ligamentului stilohioidian a fost considerat alungit atunci când lungimea a fost egală sau mai mare de 30 mm (Fig. 1 și 2).
Sudochistul antral a fost diagnosticat atunci când radiografiile au evidențiat o leziune slab radioopacă de formă domoală care provine din podeaua sinusului maxilar (Fig. 3).
Cavitatea osoasă Stafne a fost diagnosticată atunci când a fost descoperită o cavitate radiolucentă uniloculară bine definită, localizată unilateral în regiunea posterioară a mandibulei, între unghiul mandibular și al treilea molar, sub canalul dentar inferior și puțin deasupra bazei mandibulei (Fig. 4).
Datele au fost prelucrate cu ajutorul programului Statistical Package for Social Sciences verson 9.0 (SPSS; Chicago, SUA).
Rezultate
Vârsta subiecților a variat între 4 și 89 de ani (vârsta medie, 46,1). În populația studiată, 60,8% au fost de sex feminin și 39,2% de sex masculin.
Sudochistul antral a fost observat în 14 (2,09%) dintre radiografiile panoramice examinate. Distribuția acestei entități a fost exact aceeași pentru ambele sexe. În cea mai mare parte a pacienților care au prezentat pseudochisturi antrale (92,85%) acesta a fost observat într-o parte unică a feței. În 85,71% dintre cazuri, nu s-a putut observa o cauză probabilă.
Complexul ligamentului stiloioidian a fost considerat alungit în 158 de radiografii panoramice (23,68%), fiind mai frecvent în rândul femeilor (56,33%). În cea mai mare parte dintre ele, entitatea a apărut în ambele părți ale feței (57,59%). Lungimea medie a complexului ligamentului stiloioidian alungit a fost de 38,11 mm, variind între 31 și 59 mm. Cavitatea osoasă Stafne a fost diagnosticată doar în una (0,14%) din cele 667 de radiografii panoramice. Pacientul care a prezentat această anomalie a fost un bărbat în vârstă de 37 de ani.
Discuție
În vederea diagnosticării și stabilirii tratamentului stomatologic, în mod frecvent sunt recomandate radiografiile panoramice. Acest tip de examen permite diagnosticarea resorbției osoase și dentare, a chisturilor, tumorilor și a fracturilor post-traumatice. De asemenea, radiografiile panoramice sunt, de obicei, necesare înainte de extracțiile de dinți neerupți, impactați sau supranumerari și pot fi utilizate în continuare pentru urmărirea pe termen lung a pacienților după diferite proceduri dentare.
Apariția unor dovezi radiografice de anomalie în zona orală și facială ar trebui să fie identificată de către medicii stomatologi. Pseudochistul antral, cavitatea osoasă Stafne și complexul stilohioidian alungit sunt unele dintre aceste anomalii asimptomatice care sunt de obicei observate în radiografiile panoramice1.
O elevație sesilă de țesut moale pe podeaua sinusului maxilar, atunci când este identificată, poate fi diagnosticată ca pseudochist antral. Formarea pseudochistului debutează prin acumularea de exsudate inflamatorii delimitate de țesut conjunctiv și parțial de epiteliul sinusal superior2,3.
Radiografic, un pseudochist antral se observă ca o leziune de formă domoală, ușor radioopacă la nivelul podelei sinusului maxilar. Apariția sa are o prevalență care variază între 1,4% și 9,6%4,5. Rezultatele obținute în studiul de față sunt în concordanță cu aceste constatări, deoarece pseudochistul antral a fost diagnosticat la 2,09% dintre radiografiile panoramice analizate.
Patogenia pseudochistului antral nu a fost explicată în totalitate. În unele cazuri este posibil să fie pus în relație cu o infecție odontogenă adiacentă, sau cu infecții respiratorii superioare recurente18. În studiul nostru, 85,71% dintre cazurile analizate nu au prezentat o cauză probabilă.
De obicei, pseudochistul antral nu necesită tratament, cu excepția cazului în care o expansiune semnificativă este evidentă din punct de vedere radiografic sau când există unele simptome asociate18. Atunci când poate fi identificată o infecție odontogenă adiacentă sau o infecție respiratorie recurentă, cauza posibilă trebuie îndepărtată. Un pseudochist antral pe sinusul maxilar a reprezentat anterior o contraindicație pentru augmentarea sinusului. Cu toate acestea, studii recente au descris faptul că este posibil să nu fie necesară îndepărtarea unui chist sinusal înainte de augmentarea sinusului dacă pacientul nu prezintă simptome și chistul nu este mare19,20 sau au descris tehnici chirurgicale modificate care permit îndepărtarea minim invazivă a pseudochistului antral fără a compromite intrarea nasoantrală, precum și anatomia sinusului pentru viitoarele augmentații sinusale21.
Alungirea complexului ligamentului stilohioidian sau calcifierea ligamentului stilohioidian poate fi asociată cu sindromul Eagle, iar patogeneza acestuia nu este încă clarificată8. Un ligament stilohioidian
normal prezintă de obicei lungimea până la 30 mm, cu vârful său situat între arterele carotide externe și interne, lateral față de fosa amigdaliană. Prezența sa poate provoca modificări inflamatorii în țesuturile adiacente, favorizând simptomele9,10.
Sindromul Vulturului apare atunci când un complex alungit al ligamentului stilohioidian sau un ligament stilohioidian calcificat cauzează dureri de gât recurente, cu sau fără dureri referite la ureche și regiunea mastoidă de partea afectată. Pacientul poate descrie, de asemenea, senzația de corp străin, disfagie sau durere facială7. Alte simptome care ajută la diagnosticare sunt durerea la rotația capului, cefaleea recurentă, vertijul, durerea facială, otalgia și cefalgia6,22. De asemenea, este frecventă observarea asocierii între aceste simptome și tulburările temporo-mandibulare23.
Complexul ligamentului stilohioidian alungit a fost observat în 158 de radiografii panoramice, ceea ce dă o incidență a acestei anomalii de 23,68%. Aceste rezultate sunt foarte asemănătoare cu cele descrise de Rizatti-Barbosa et al.24, relatate a fi în jur de 20% la populația adultă. Anomalia a fost mai frecvent bilaterală (57,59%), ceea ce este în concordanță cu rapoartele anterioare24.
Diferite studii arată o prevalență mai mare a unui complex ligament stilohioidian alungit la femeile în vârstă23,24. Aceste date descrise în literatura de specialitate sunt în concordanță cu constatările noastre, în care apariția complexului ligamentului stilohioidian alungit a fost mai frecventă în rândul femeilor (56,33%).
Când este asimptomatic, complexul ligamentului stilohioidian alungit nu va necesita tratament. În caz de durere, se pot prescrie corticoizi cu rezultate bune, iar aceste cazuri legate de durere puternică și persistentă pot fi direcționate către intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea complexului ligamentului stilohioidian alungit sau calcificat25.
Cavitatea osoasă Stafne poate fi descrisă ca o cavitate radiolucentă, situată unilateral în regiunea posterioară a mandibulei, între unghiul mandibular și zona celui de-al treilea molar, sub canalul dentar inferior și ușor deasupra bazei mandibulei11. Radiografia panoramică este frecvent recomandată pentru diagnosticul cavității osoase Stafne mineralizate la pacienții care prezintă durere sau disfuncție17,24, deoarece este capabilă să determine conturul cavității și forma tridimensională a acesteia26. În studiul de față, au fost analizate 667 de radiografii panoramice, reprezentând 1334 de STC potențiale.
Cavitația osoasă Stafne linguală posterioară poate fi observată radiografic cu o frecvență cuprinsă între 0,10% și 0,48%. Altfel, atunci când studiul a fost efectuat pe cadavre, incidența a fost de până la 6,06%13. Este mai frecventă la sexul masculin și la pacienții aflați în decada a 5-a sau a 6-a de viață, deși au fost descrise cazuri și la alte vârste11,16,26. Rezultatele noastre arată o prevalență a cavității osoase Stafne de 0,14%, deoarece cavitatea osoasă Stafne a fost diagnosticată doar la una dintre cele 667 de radiografii panoramice.
Etiopatologia cavității osoase Stafne nu a fost încă clarificată, dar marea majoritate a autorilor12,13,15 sunt de acord că această entitate își are originea în presiunea exercitată de țesutul glandular asupra corticalei linguale a mandibulei.
Concluzie
Rezultatele prezente confirmă alte studii, care arată că pseudochistul antral și cavitatea osoasă Stafne sunt anomalii neobișnuite în populație. Complexul stilohioidian alungit, cu toate acestea, a fost observat cel mai frecvent în populația studiată.
Recunoștințe
Natália Gomes e Silva Leonardo și Luiza Helena de Almeida au avut lucrarea susținută de PET/SISU – Bursa.
2. Mardinger O, Manor I, Mijiritsky E, Hirshberg A. Augmentarea sinusului maxilar în prezența pseudochistului antral: o abordare clinică. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Endod 2007; 103(2):180-4.
7. Politi M, Toro C, Tenani G. A Rare Cause for Cervical Pain: Eagle’s Syndrome. Int J Dent 2009; 2009:781297.
9. Bafageeh SA. Sindromul vulturului: Tipurile clasic și al arterei carotide. J Otolaryngol 2000; 29(2):88-94.
11. Stafne E. Cavități osoase situate în apropierea unghiului mandibulei. J Am Dent Assoc 1942; 29:1969-72.
12. Ariji E, Fujiwara N, Tabata O, Nakayama E, Kanda S, Shiratsuchi Y, Oka M. Cavitatea osoasă a lui Stafne: Clasificare bazată pe conturul și conținutul determinat prin tomografie computerizată. Oral Surg Oral Med Oral Pathol 1993; 76(3):375-80.
13. Philipsen H, Takata T, Takata T, Reichart P, Sato S, Suei Y. Depresiuni osoase mandibulare linguale și bucale: O analiză bazată pe 583 de cazuri dintr-un studiu de literatură la nivel mondial, inclusiv 69 de cazuri noi din Japonia. Dentomaxillofac Radiol 2002; 31(5):281-90.
14. Turkoglu K, Orhan K. Cavitatea osoasă Stafne în mandibula anterioară. J Craniofac Surg 2010; 21(6):1769-75.
15. Courten A, Kuffer R, Samson J, Lombardi T. Defectul glandei salivare anterioare lingual-mandibulare (defect Stafne) care se prezintă ca un chist rezidual. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 2002; 94(4):460-4.
17. Ilgüy M, Ilgüy D, Güler N, Bayirli G. Incidența tipului și a modelelor de calcificare la pacienții cu proces stiloidian alungit. J Int Med Res 2005; 33(1):96-102.
18. Gardner DG. Pseudochisturi și chisturi de retenție ale sinusului maxilar. Oral Surg 1984; 58(5):561-7.
19. Tang ZH, Wu MJ, Wu MJ, Xu WH. Implanturi plasate simultan cu creșteri ale podelei sinusurilor maxilare în prezența pseudochisturilor antrale: un raport de caz. Int J Oral Maxillofac Surg 2011; 40(9):998-1001.
20. Kara IM, Küçük D, Polat S. Experience of maxillary sinus floor augmentation in the presence of antral pseudocysts. J Oral Maxillofac Surg 2010; 68(7):1646-50.
21. Lin Y, Hu X, Hu X, Metzmacher AR, Luo H, Heberer S, Nelson K. Augmentarea sinusurilor maxilare în urma îndepărtării unui pseudochist al sinusului maxilar după o perioadă de vindecare redusă. J Oral Maxillofac Surg 2010; 68(11):2856-60.
24. Rizatti-Barbosa CM, Ribeiro MC, Silva-Concilio LR, Di Hipolito O, Ambrosano GM. Este un proces stilohioidian alungit prevalent la persoanele în vârstă? Un studiu radiografic la o populație braziliană. Gerodontol 2005; 22(2):112-5.