Anticorpii antifosfolipidici sunt un grup eterogen de imunoglobuline care se leagă de mai multe fosfolipide anionice, inclusiv cardiolipina și fosfatidilserina. Nivelurile serice ridicate de anticorpi antifosfolipide sunt frecvent detectate la pacienții cu boli autoimune (de exemplu, LES) și non-autoimune, precum și la persoanele aparent sănătoase. Acești anticorpi au fost asociați cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale și venoase recurente, trombocitopenie și pierderi fetale. Aceste manifestări sunt principalele caracteristici ale sindromului antifosfolipidic. Anticorpii antifosfolipidici sunt detectați fie prin teste ELISA care utilizează cardiolipina sau alte fosfolipide încărcate negativ ca antigen (anticorpi anticardiolipină), fie prin teste de coagulare (anticoagulante lupice). Spre deosebire de cardiolipină, fosfatidilserina este un fosfolipid mai relevant din punct de vedere fiziologic, datorită prezenței sale în membranele celulare ale celulelor endoteliale și ale trombocitelor și rolului său în cascada coagulării. Detectarea anticorpilor antifosfatidilserină (aPS) prin ELISA a fost recomandată pentru diagnosticul serologic al sindromului antifosfolipidic. Pacienții cu reacții pozitive atât la cardiolipină, cât și la fosfatidilserină au o probabilitate mai mare de a avea complicații clinice decât cei care sunt pozitivi doar la una dintre ele. O prevalență mai mare și niveluri serice medii mai ridicate ale anticorpilor antifosfatidilserină au fost raportate la pacienții autoimuni. În plus, anticorpii antifosfatidilserină la pacienții cu LES s-au corelat cu manifestările clinice ale sindromului antifosfolipidic și rolul lor patogenic a fost demonstrat într-un model murin.
.