CCR7
CCR7, un receptor orfan cunoscut anterior sub numele de EBI1 (gena 1 indusă de EBV),1 este receptorul de chemokine pentru CCL19/ELC/MIP-3 beta și CCL21/SLC/6Ckine.2-4 Este exprimat pe celulele T și pe celulele dendritice (DC), în concordanță cu acțiunea chemotactică a CCL19 și CCL21 atât pentru limfocite, cât și pentru DC mature. Atât celulele T CD4+ și CD8+ de memorie (CD45RO+), cât și cele naive (CD45RA+) exprimă receptorul CCR7.5 În cadrul populației de celule T de memorie, expresia CCR7 face distincția între celulele T cu funcție efectoare care pot migra către țesuturile inflamate (CCR7-) și celulele T care necesită un stimul secundar înainte de a prezenta funcții efectoare (CCR7+).5 Spre deosebire de DC mature, DC imature nu exprimă CCR7 și nici nu răspund la acțiunea chemotactică a CCL19.6,7
 |
 |
| Figura 1A & 1B. Specificitatea unui monoclonal anti-CCR7 uman (nr. de catalog MAB197) a fost demonstrată prin capacitatea sa de a reacționa cu celule HEK-293 transfectate cu receptorul CCR7 uman (A) și pentru capacitatea sa de a nu reacționa cu transfectanți irelevanți (celule HEK-293 transfectate cu gena CCR4 umană) (B). Eficiența transfecției a fost evaluată prin utilizarea unui sistem reporter EGFP, care face ca celulele transfectate să devină pozitive pentru semnalele FL1. Legarea anticorpilor a fost monitorizată cu ajutorul unui policlonal de capră anti-șoarece conjugat cu PE. | |
O funcție cheie a CCR7 și a celor doi liganzi ai săi este facilitarea recrutării și retenției celulelor în organele limfoide secundare pentru a promova expunerea eficientă a celulelor T la antigen. Șoarecii cu deficit de CCR7 prezintă organe secundare slab dezvoltate și prezintă o distribuție neregulată a limfocitelor în ganglionii limfatici, petele Peyer și învelișurile limfoide periarteriolare splenice.8 Aceste animale au răspunsurile primare ale celulelor T grav afectate, în mare parte din cauza incapacității DC interdigitate de a migra către ganglionii limfatici.8 Constatările generale de până acum susțin ideea că CCR7 și cei doi liganzi ai săi, CCL19 și CCL21, sunt regulatori cheie ai răspunsurilor celulelor T prin intermediul controlului lor asupra interacțiunilor dintre celulele T și DC. CCR7 este o moleculă regulatoare importantă cu un rol instructiv în determinarea migrației celulelor către organele limfoide secundare.8,9
 |
 |
| Figura 2. Reactivitatea DC derivate din monocite colorate cu anticorp monoclonal anti-CCR7 uman conjugat cu fluoresceină (nr. de catalog FAB197F), sau cu un control izotip corespunzător IgG2A de șoarece (nr. de catalog IC003F). | Figura 3. Reactivitatea limfocitelor din sângele periferic colorate cu monoclonal anti-CCR7 uman CCR7 conjugat cu ficoeritrină (Catalog # FAB197P), sau cu un martor izotip IgG2A de șoarece adecvat (Catalog # IC003P). |
.