Scleroza laterală amiotrofică este o boală neuromusculară progresivă caracterizată atât prin disfuncția neuronilor motori inferiori, cât și a neuronilor motori superiori. Deși prezentările clinice pot varia, nu există un tratament pentru SLA, iar boala este universal terminală, majoritatea pacienților murind din cauza complicațiilor respiratorii. Pacienții mor, în medie, în decurs de 3 până la 5 ani de la diagnosticare, cu excepția cazului în care aleg să fie supuși unei traheostomii, caz în care pot trăi, în medie, încă 2 ani. Până la 95% dintre pacienții cu SLA din Statele Unite aleg să nu fie supuși traheostomiei; managementul insuficienței respiratorii vizează, prin urmare, atât prelungirea supraviețuirii, cât și îmbunătățirea calității vieții. Standardul de îngrijire pentru pacienții cu SLA include tratamentul din partea unor echipe multidisciplinare, dar mulți pacienți nu au acces constant la un medic pneumolog care să consulte în mod regulat pacienții cu această boală. Scopul acestei revizuiri a fost de a servi ca o prezentare generală a considerațiilor respiratorii în managementul SLA. Acest articol discută ventilația neinvazivă în gestionarea slăbiciunii mușchilor respiratori, dispozitivele de insuflație mecanică/exsuflație pentru eliberarea căilor respiratorii și tratamentul aspirației, inclusiv momentul plasării unui tub de gastrostomie endoscopică percutanată, precum și gestionarea secrețiilor. În plus, este important ca medicii să ia în considerare aspectele legate de sfârșitul vieții, cum ar fi directivele avansate, trimiterea la hospice și retragerea ventilatorului.