Această serie este alcătuită din 141 de pacienți la care mucoasa cardiacă (CM) a fost prezentă în probele de biopsie din regiunea joncțiunii gastroesofagiene. Inflamația CM, indiferent de localizarea anatomică exactă, a fost definită ca fiind cardiită și clasificată ca fiind acută sau cronică pe baza numărului de celule inflamatorii prezente. În toate cazurile, CM a prezentat o inflamație cronică semnificativă. O sută unsprezece (79%) dintre cei 141 de pacienți cu cardita nu au prezentat nicio dovadă de gastrită în probele de biopsie din antrul și corpul gastric. Helicobacter pylori a fost prezent la 20 din 141 (14%) de pacienți; dintre aceștia, 17 aveau dovezi de pangastrită, 15 dintre acești pacienți prezentând, de asemenea, H. pylori în CM. Pacienții cu inflamație cronică severă în CM au avut o expunere acidă semnificativ mai mare a esofagului inferior, așa cum a fost cuantificată printr-un test de pH de 24 de ore, decât cei cu inflamație cronică ușoară în CM. Inflamația acută a fost neobișnuită în CM; a fost prezentă doar la 26 din 141 de pacienți (18,4%). Nu a existat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește expunerea acidă a esofagului inferior între pacienții cu și fără inflamație acută în CM. Prezența inflamației acute în CM a fost asociată în mod semnificativ cu gastrita distală și cu infecția cu H. pylori. Bărbații cu cardita au avut o expunere acidă cantitativ mai mare a esofagului inferior decât femeile cu această afecțiune. Această diferență a fost mai mare la bărbații cu inflamație severă în CM care nu aveau dovezi de gastrită distală. Aceste constatări oferă dovezi că inflamația cronică în CM este puternic asociată cu refluxul acid și că H. pylori nu este un factor etiologic semnificativ în cardita. Ele arată, de asemenea, că la pacienții cu CM la care se dezvoltă gastrită cu H. pylori, infecția se răspândește frecvent pentru a implica CM, rezultând o inflamație acută cu neutrofile care se suprapune peste inflamația cronică deja prezentă.