De 1.000 de ani, căutarea locației orașului Ashkenaz – considerat a fi locul de naștere al evreilor așkanazi și al limbii idiș – este una dintre cele mai lungi căutări din istoria omenirii. Este poate a doua ca lungime după căutarea Arcei lui Noe, care a început în secolul al III-lea d.Hr.
Numele locului Ashkenaz apare de trei ori în Biblie, dar până în Evul Mediu originea exactă a Ashkenazului a fost uitată. Din cauza migrației evreilor așkenazi, a fost asociat mai târziu cu Germania. Acest lucru a dus la faptul că toți evreii germani au fost considerați „ashkenazici”, un termen care a fost apoi aplicat evreilor din Europa Centrală și de Est care urmează obiceiurile religioase ashkenazice și care vorbesc idiș.
Limba idiș – care este formată din ebraică, germană, elemente slave și este scrisă în aramaică – este vorbită cel puțin din secolul al IX-lea d.Hr. dar originile sale au fost dezbătute de lingviști timp de mai multe secole. În timp ce unii au sugerat o origine germană, alții cred într-un început mai complex al limbii, care a început în ținuturile slave din Khazaria – Imperiul Khazar din Evul Mediu, care acoperea sudul Rusiei de astăzi, Kazahstanul, Ucraina și părți ale Caucazului – și a fost urmat de Ucraina și, în cele din urmă, de Germania. Deși limba a adoptat un vocabular german, și-a păstrat gramatica slavă – motiv pentru care idișul este deseori numit „germană proastă”.
Incapacitatea lingviștilor de a ajunge la un consens i-a determinat pe unii să decreteze că misterul provenienței idișului nu va fi niciodată rezolvat. Dar acum, pentru prima dată, un instrument de pionierat care convertește datele genomului în coordonate ancestrale, ajută la localizarea ADN-ului vorbitorilor de idiș.
În cadrul celui mai mare studiu genomic al evreilor ashkenazici și primul care studiază vorbitorii de idiș, am aplicat instrumentul nostru Geographic Population Structure (GPS) – care funcționează într-un mod similar cu sistemul de navigație prin satelit din mașina dumneavoastră – la genomul a peste 360 de evrei ashkenazici vorbitori de idiș și non-idiș.
În mod surprinzător, GPS-ul nostru s-a orientat spre nord-estul Turciei, unde am găsit patru sate primitive, dintre care unul a fost abandonat la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr.
Aceste sate antice identificate de instrumentul GPS sunt grupate în apropierea Drumului Mătăsii – rețeaua antică de rute comerciale – și se numesc Iskenaz, Eskenaz, Ashanaz și Ashkuz. Și este probabil ca acestea să fie satele care marchează locația ținuturilor pierdute ale lui Ashkenaz.
Istoria unui popor
Localizată la intersecția vechilor rute comerciale, această regiune sugerează că limba idiș a fost dezvoltată de evreii iranieni și ashkenazi în timp ce făceau comerț pe Drumul Mătăsii din primele secole d.Hr. până în jurul secolului al IX-lea, când au ajuns în ținuturile slave.
Punând laolaltă dovezile din lingvistică, istorie și genetică, am ajuns la concluzia că evreii Ashkenazici antici erau negustori care au dezvoltat idiș ca o limbă secretă – cu 251 de cuvinte pentru „a cumpăra” și „a vinde” – pentru a-și menține monopolul. Erau cunoscuți că făceau comerț cu orice, de la blănuri la sclavi.
Până în secolul al VIII-lea, cuvintele „evreu” și „comerciant” erau practic sinonime, iar în această perioadă evreii ashkenazici au început să se mute din vechiul Ashkenaz în Imperiul Khazar pentru a-și extinde operațiunile mercantile.
Această migrație evreiască i-a determinat pe unii dintre conducătorii khazari turci și pe numeroși slavi estici care trăiau în cadrul Imperiului Khazar să se convertească la iudaism pentru a nu pierde comerțul profitabil de pe Drumul Mătăsii dintre Germania și China.
Dar dispariția Khazariei din cauza invaziilor continue și, în cele din urmă, Moartea Neagră au devastat acest ultim Imperiu evreiesc al Khazariei. Acest lucru a dus la divizarea evreilor askenazici în două grupuri – unii rămânând în Caucaz, iar alții migrând în Europa de Est și Germania.
Cele două grupuri se numeau în continuare evrei askenazici, însă numele Ashkenaz a devenit mai puternic asociat cu Germania și cu grupul european – pentru care idișul a devenit limba lor principală.
O limbă secretă
Din moment ce nord-estul Turciei este singurul loc din lume în care există toponimele Iskenaz, Eskenaz, Ashanaz și Ashkuz, acest lucru implică puternic faptul că idișul a fost stabilit în jurul primului mileniu, într-o perioadă în care comercianții evrei transportau bunuri din Asia în Europa. Acest lucru a fost realizat prin dezvoltarea limbii idiș, pe care foarte puțini o pot vorbi sau înțelege în afară de evrei.
O altă dovadă a originii evreilor ashkenazi poate fi găsită în multe obiceiuri – cum ar fi spargerea paharului la ceremonia de nuntă și așezarea de pietre pe pietrele de mormânt, care au fost probabil introduse de către slavii convertiți la iudaism.
Prin studierea originii idișului cu ajutorul tehnologiei noastre GPS, combinată cu o abordare științifică cetățenească, am reușit să facem lumină asupra unuia dintre cele mai uitate capitole ale istoriei și să demonstrăm utilizarea instrumentelor genetice bio-geografice pentru a studia originea limbilor. Pentru evreii din Ashkanazic, acestea sunt legăturile care le leagă istoria, cultura, comportamentul și identitatea.
.